Cum se pronunță: celiotomie
CELIOTOMIE, celiotomii, substantiv feminin: (med.) Laparotomie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: coeliotomie (DEX ’09)....
Cum se pronunță: celioscopie
CELIOSCOPIE, substantiv feminin: Metoda de examinare a interiorului cavitatii abdominale; peritoneoscopie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: celibatar
CELIBATAR, -Ă, celibatari, -e, substantiv masculin și feminin: Persoană (în special bărbat) necăsătorită. Sursa: DEX ’09 Sinonime: burlac, cavaler,...
Cum se pronunță: celibat
CELIBAT, substantiv neutru: Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. Sursa: DEX ’09 Sinonime: burlăcie, holteie, (înv.) necăsătorie,...
Cum se pronunță: celiac
CELIAC, -Ă, celiaci, -ce, adjectiv: (anat.) Al cavității abdominale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: coeliaque (DEX ’09)....
Cum se pronunță: celestină
CELESTINĂ, substantiv feminin: Sulfat de stronțiu natural, sticlos-transparent, incolor sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor...
Cum se pronunță: celestin
CELESTIN, celestini, substantiv masculin: Calugar apartinand unui ordin catolic fondat in anul 1254. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: celestă
CELESTĂ, celeste, substantiv feminin: Instrument muzical de percutie cu claviatura, ale carui sunete sunt produse prin lovirea unor placi de metal. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: celest
CELEST, -Ă, celești, -ste, adjectiv: (livr.) Ceresc; (fig.) foarte frumos, minunat, divin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: celeritate
CELERITATE, substantiv feminin: (livr.) Iuțeală, repeziciune. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: célérité; limba latină:...
Cum se pronunță: celerimetru
CELERIMETRU, celerimetre, substantiv neutru: (rar) Tahimetru. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: célérimetre (DEX ’09)....
Cum se pronunță: celenterat
CELENTERAT, celenterate, substantiv neutru 1. (la plural) Increngatura de animale inferioare, de obicei marine, care au corpul cu peretii alcatuiti din doua straturi...
