Cum se pronunță: cavernicol
CAVERNICOL, -Ă, cavernicoli, -e, adjectiv: Specific peisterii, care tine de pestera, care traieste sau care creste in pestera. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: cavernă
CAVERNĂ, caverne, substantiv feminin 1. Pestera, grota; 2. Cavitate patologica cauzata de o boala intr-un tesut organic (mai ales la plamani). Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: cavatină
CAVATINĂ, cavatine, substantiv feminin: Piesa vocala lirica de mici proportii dintr-o opera; arie lirica de mici proportii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: cavas
CAVAS, cavași, substantiv masculin (înv.): Agent de politie; jandarm. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kavas (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cavalin
CAVALIN, -Ă, cavalini, -e, adjectiv: (Rar) De cal, al calului; cabalin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: cavallino (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cavalier
CAVALIER, cavaliere, substantiv neutru 1. Terasa inalta, construita intr-o fortificatie, pentru amplasarea tunurilor; 2. Cordon de pamant sau de alte materiale de-a...
Cum se pronunță: cavalet
CAVALET, cavalete, substantiv neutru 1. Postament pe care se aseaza ambarcatiunile la bordul unei nave sau pe uscat; 2. Suport de lemn care se fixeaza provizoriu...
Cum se pronunță: cavalerist
CAVALERIST, cavaleriști, substantiv masculin: Militar care face parte din cavalerie II. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (mil.) călăreț, (înv.) călare, călăraș,...
Cum se pronunță: cavalerism
CAVALERISM, substantiv neutru: Purtare, atitudine de cavaler; vitejie, lealitate, onestitate; amabilitate, bunavointa. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cavaler +...
Cum se pronunță: cavalerime
CAVALERIME, substantiv feminin (înv.): Cavalerie II. Sursa: DEX ’09 Sinonime: călărime (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: cavaler + suf. -ime (DEX ’09)....
Cum se pronunță: a se roura
A SE ROURA, se rourează, verb: A se acoperi cu stropi ca de rouă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a se înroura (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: a roura
A ROURA, rourează, verb 1. A cădea rouă; 2. A face să se roureze. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bura, burnița, pica, picura, țârcâi, țârâi, uda, umezi...
