Cum se pronunță: marcotaj
MARCOTAJ, marcotaje, substantiv neutru: Înmulţire vegetativă a plantelor, prin marcote. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: marchizet
MARCHIZET, marchizeturi, substantiv neutru 1. Ţesătură de bumbac foarte fină, folosită pentru rochii uşoare de vară sau pentru perdele; 2. (la plural) Varietăţi...
Cum se pronunță: marchiză
MARCHIZĂ, marchize, substantiv feminin I. Soţie sau fiică de marchiz; II. 1. Mic acoperiş sub formă de streaşină, fixat deasupra intrării principale a unei...
Cum se pronunță: marchiz
MARCHIZ, marchizi, substantiv masculin: (în unele ţări; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Reprezentant al nobilimii cu grad superior contelui...
Cum se pronunță: marchitănie
MARCHITĂNIE, marchitănii, substantiv feminin (înv.) 1. Magazin în care se vindeau mărunţişuri de uz casnic; 2. Comerţ cu mărunţişuri; 3. Meseria de marchitan....
Cum se pronunță: marchitan
MARCHITAN, marchitani, substantiv masculin: (înv.) Vânzător (ambulant) de mărfuri mărunte; coropcar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: marchetărie
MARCHETĂRIE, marchetării, substantiv feminin 1. Artă decorativă care constă în aplicarea pe suprafaţa obiectelor de mobilă a unor mici bucăţi de placaj,...
Cum se pronunță: marcă III
MARCĂ, mărci, substantiv feminin: Unitate a sistemului monetar din unele ţări (Germania, Finlanda până la introducerea monedei euro). Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: marcă II
MARCĂ, mărci, substantiv feminin: (cu sau fără determinativul „poştală”) Timbru emis de stat, care se aplică pe corespondenţă, servind drept plată...
Cum se pronunță: marcă I
MARCĂ, mărci, substantiv feminin 1. Semn distinctiv aplicat pe un obiect sau pe un animal pentru a-l deosebi de altele sau pentru a-i indica anumite caracteristici;...
Cum se pronunță: marcator II
MARCATOR, marcatoare, substantiv neutru: Unealtă pentru marcarea locului de plantare sau de semănare a culturilor agricole. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a...
Cum se pronunță: marcator I
MARCATOR, -OARE, marcatori, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană specializată în lucrările de marcare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a marca +...
