Cum se pronunță: caracterial
CARCATERIAL, -Ă, caracteriali, -e, adjectiv: Care ţine de caracter; propriu caracterului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: caracatiță
CARACATIȚĂ, caracatițe, substantiv feminin 1. Moluscă marină, de talie mare, având corpul rotund şi opt braţe puternice, prevăzute cu ventuze; 2. (fig.)...
Cum se pronunță: caracal
CARACAL, caracali, substantiv masculin 1. Specie de pisică sălbatică, cu blana roşcată şi urechi negre; 2. Blana acestui animal. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: carabinier
CARABINIER, -Ă, carabinieri, -e, substantiv masculin și feminin 1. Ostaş din trupele de interne, înarmat cu o carabină; 2. (în Italia) Ostaş care face serviciul...
Cum se pronunță: carabină
CARABINĂ, carabine, substantiv feminin 1. Puşcă uşoară cu ţeavă scurtă; 2. Cârlig închis printr-un arc de care se prind diferite obiecte. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: carabidă
CARABIDĂ, carabide, substantiv feminin 1. (la plural) Familie de insecte coleoptere care se hrănesc cu viermi, omizi etc. (reprezentant: carabul); 2. Insectă...
Cum se pronunță: caraban
CARABAN, carabani, substantiv masculin: Gândac de talie mare, de culoare castanie, cu un corn întors spre spate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: nasicorn, rădașcă,...
Cum se pronunță: carab
CARAB, carabi, substantiv masculin: Insectă coleopteră, cu corpul alungit, cu picioare lungi şi de culoare aurie sau roşie bronzată, care se hrăneşte cu viermi,...
Cum se pronunță: car III
CAR, caruri, substantiv neutru: Piesă mobilă şi glisantă a unor maşini. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: chariot (DEX...
Cum se pronunță: car II
CAR, cari, substantiv masculin 1. (la plural) Specie de insecte mici, dăunătoare, având corpul păros şi picioare scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc...
Cum se pronunță: car I
CAR, care, substantiv neutru 1. Vehicul cu patru roţi tras, de obicei, de boi, folosit pentru transportarea încărcăturilor mari; 2. Cantitate de material care...
Cum se pronunță: capuținer
CAPUȚINER, capuținere, substantiv neutru: (înv.) Cafea neagră preparată cu puţin lapte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană:...
