Cum se pronunță: cadastru
CADASTRU, cadastre, substantiv neutru 1. Totalitate a lucrărilor tehnice pentru identificarea, delimitarea, măsurarea şi reprezentarea grafică a suprafeţelor...
Cum se pronunță: cadastral
CADASTRAL, -Ă, cadastrali, -e, adjectiv: Care ţine de cadastru; propriu unui cadastru. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cadastral...
Cum se pronunță: cadă
CADĂ, căzi, substantiv feminin 1. Vas mare pentru îmbăiat; baie; 2. Vas mare din doage, în formă de trunchi de con, în care se strivesc strugurii şi se lasă...
Cum se pronunță: cactus
CACTUS, cactuși, substantiv masculin: Plantă exotică, adaptată la secetă, cu tulpina cărnoasă şi grasă, plină cu suc apos sau lăptos, şi cu frunze în...
Cum se pronunță: cactacee
CACTACEE, cactacee, substantiv feminin 1. (la plural) Familie de plante exotice dicotiledonate, adaptate la climă uscată, cu tulpini cărnoase şi frunze în formă...
Cum se pronunță: cacosmie
CACOSMIE, substantiv feminin: (med.) Percepere a unui miros urât, care poate fi subiectivă (în afara unei excitaţii senzoriale) sau provocată de o afecţiune...
Cum se pronunță: cacologie
CACOLOGIE, cacologii, substantiv feminin: Îmbinare greşită de cuvinte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cacologie (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cacofonie
CACOFONIE, cacofonii, substantiv feminin 1. Asociaţie sau repetare neplăcută de sunete în vorbire; 2. (muz.) Amestec discordant de sunete; lipsă de armonie....
Cum se pronunță: cacofonic
CACOFONIC, -Ă, cacofonici, -e, adjectiv: Care produce o cacofonie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cacophonique (DEX ’09)....
Cum se pronunță: caciur
CACIUR. -Ă, caciuri, -e, adjectiv (și substantival): (despre miei) Care are blană de culoare neagră pe corp şi brumărie pe bot, urechi, coadă şi extremităţile...
Cum se pronunță: a cadastra
A CADASTRA, cadastrez, verb: A înscrie într-un cadastru (determinând din punct de vedere cantitativ). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: a se uza
A SE UZA, se uzează, verb 1. (despre lucruri) A se învechi prin întrebuinţare sau exploatare excesivă; a se jerpeli; a se ponosi; 2. fig. (despre persoane)...
