Cum se pronunță: ezitant
EZITANT, -Ă, ezitanți, -te, adjectiv: Care ezită; şovăitor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, șovăitor,...
Cum se pronunță: ursitoare
URSITOARE, ursitoare, substantiv feminin: (în superstiţii) Fiinţă imaginară, despre care se crede că poate hotărî soarta omului la naştere. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: ursită
URSITĂ, ursite, substantiv feminin 1. (în concepţiile mistice) Forţă supranaturală care se crede că predetermină desfăşurarea evenimentelor; soartă; destin;...
Cum se pronunță: ursit
URSIT, -Ă, ursiți, -te, substantiv masculin și feminin: Persoană predestinată să devină soţul sau soţia cuiva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a ursi (DEX...
Cum se pronunță: ursar
URSAR, ursari, substantiv masculin: Persoană care dresează urşi şi îi poartă prin bâlciuri şi localităţi, punându-i să joace în faţa publicului. Sursa:...
Cum se pronunță: urotropină
UROTROPINĂ, substantiv feminin: Substanţă cristalină, incoloră, cu gust dulceag, obţinută pe cale industrială şi întrebuinţată, mai ales, în medicină...
Cum se pronunță: urometru
UROMETRU, urometre, substantiv neutru: (med.) Aparat pentru determinarea densităţii urinei; areometru pentru urină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: urologie
UROLOGIE, substantiv feminin: Ramură a medicinei care se ocupă de studiul bolilor aparatului urinar. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) nefrologie (Sursă:...
Cum se pronunță: urologic
UROLOGIC, -Ă, urologici, -ce, adjectiv: Care ţine de urologie; propriu urologiei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urologique...
Cum se pronunță: urolog
UROLOG, -Ă, urologi, -ge, substantiv masculin și feminin: Medic specializat în urologie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) nefrolog (Sursă: Sinonime 2002)....
Cum se pronunță: urogenital
UROGENITAL, -Ă, urogenitali, -e, adjectiv: Care este caracteristic pentru aparatul urinar şi cel genital. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (anat.) genito-urinar...
Cum se pronunță: urnă
URNĂ, urne, substantiv feminin 1. (la popoarele antice) Vas de lut sau de bronz cu diverse întrebuinţări; 2. Vas mic în care se păstrează cenuşa mortului...
