Cum se pronunță: următor
URMĂTOR, -OARE, următori, -oare, adjectiv (și substantival) 1. Care urmează după ceva sau după cineva; 2. Care este indicat în cele ce urmează. Sursa: DEX...
Cum se pronunță: urmăritor
URMĂRITOR, -OARE, urmăritori, -oare, adjectiv (și substantival): Care urmăreşte pe cineva (pentru a-l supraveghea sau a-l prinde). Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: urmărire
URMĂRIRE, urmăriri, substantiv feminin: Acțiunea de a urmări. Sursa: DEX ’09 Sinonime: fugărire, supraveghere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v....
Cum se pronunță: urmă
URMĂ, urme, substantiv feminin 1. Semn lăsat de cineva sau de ceva pe o suprafaţă oarecare; 2. Punct sau stadiu final; 3. (mat.) Punct în care o dreaptă intersectează...
Cum se pronunță: urmaș
URMAȘ, -Ă, urmași, -e, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; descendent; coborâtor; 2. Copil...
Cum se pronunță: urmare
URMARE, urmări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a urma; 2. Fapt care rezultă dintr-o acţiune; rezultat; efect; consecinţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime:...
Cum se pronunță: urluitoare
URLUITOARE, urluitori, substantiv feminin: Maşină pentru producerea urluielii; maşină de urluit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a urlui + suf. -toare (DEX...
Cum se pronunță: urluială
URLUIALĂ, urluieli, substantiv feminin: Produs obţinut din cereale (mai ales din porumb) măcinate mare şi folosit ca hrană pentru animale. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: urlet
URLET, urlete, substantiv neutru 1. Sunet prelung şi răsunător (scos, mai ales, de animale); 2. (peior.) Vorbire răstită; 3. (peior.) Interpretare nearmonioasă...
Cum se pronunță: urlător
URLĂTOR, -OARE, urlători, -oare, adjectiv: Care urlă; care produce urlete. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a urla + suf. -ător (DEX ’09)....
Cum se pronunță: urlătoare
URLĂTOARE, urlători, substantiv feminin 1. Curs vijelios de apă, care curge cu zgomot printr-o albie abruptă, de pe coasta unui munte; 2. (pop.) Loc pe cursul...
Cum se pronunță: urlați
URLAȚI, substantiv masculin (la plural): A se duce (sau a umbla) pe urlați = a umbla fără rost; a pleca undeva fără a-şi pune un anumit scop. Sursa: DEX ’09...
