Cum se pronunță: uriaș
URIAȘ, -Ă, uriași, -e, I. substantiv masculin și feminin 1. (în basme) (în opoziţie cu pitic) Personaj imaginat ca fiind neobişnuit de înalt şi înzestrat...
Cum se pronunță: urgisit
URGISIT, -Ă, urgisiți, -te, adjectiv 1. (pop.) Care are de îndurat mari neplăceri, necazuri; 2. Care nu poate fi suportat; 3. (despre obiecte) Care este lăsat...
Cum se pronunță: urgie
URGIE, urgii, substantiv feminin 1. Nenorocire mare, care se abate asupra cuiva; năpastă; 2. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivităţi; catastrofă...
Cum se pronunță: urgență
URGENȚĂ, urgențe, substantiv feminin 1. Caracter urgent; 2. Necesitate urgentă; situaţie urgentă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: grabă, zor, (Transilv.) sorgoșeală,...
Cum se pronunță: urgent
URGENT, -Ă, urgenți, -te, adjectiv (și adverbial): Care necesită soluţionare imediată; fără tărăgănare; grabnic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: grabnic,...
Cum se pronunță: uretroscopie
URETROSCOPIE, substantiv feminin: Metodă de examinare a canalului uretral cu ajutorul uretroscopului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: uretroscop
URETROSCOP, uretroscoape, substantiv neutru: Instrument medical pentru examinarea uretrei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: uretrită
URETRITĂ, uretrite, substantiv feminin: Stare patologică constând în inflamarea mucoasei uretrei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: uretră
URETRĂ, uretre, substantiv feminin: (la om şi la mamifere) Canal membranos prin care se elimină urina din organism. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (anat.) canal...
Cum se pronunță: urdiniș
URDINIȘ, urdinișuri, substantiv neutru: Deschizătură îngustă la baza unui stup, lăsată special pentru ca albinele să poată ieşi şi intra. Sursa: DEX...
Cum se pronunță: a ursi
A URSI, ursesc, verb: (în superstiţii şi în creaţia folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor (soarta, viaţa unei fiinţe); a sorti;...
Cum se pronunță: a urni
A URNI, urnesc, verb 1. (obiecte imobile) A mişca (puţin sau cu greu) din loc; a clinti; a strămuta; 2. (maşini, sisteme tehnice etc.) A face să funcţioneze;...
