Cum se pronunță: a urmări
A URMĂRI, urmăresc, verb 1. (fiinţe) A ţine mereu în câmpul vizual, mergând pe urmă; 2. A privi cu atenţie; 3. (despre gânduri, sentimente, imagini etc.)...
Cum se pronunță: a urma
A URMA, urmez, verb 1. şi fig. (fiinţe) A însoţi mergând în urmă; 2. (indici ai direcţiei) A ţine fără abatere; 3. (indicaţii, recomandări, sfaturi)...
Cum se pronunță: a urlui
A URLUI, urluiesc, verb: (cereale) A măcina pentru urluială; a preface în urluială. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: örölni...
Cum se pronunță: a urla
A URLA, urlu, verb 1. (mai ales despre lupi, câini, şacali) A scoate sunete puternice prelungi; a scoate urlete; 2. (despre persoane) A emite strigăte violente...
Cum se pronunță: a urina
A URINA, urinez, verb: A elimina urină din vezica urinară. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a ieși, (pop.) a se pișa, a se uda (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie:...
Cum se pronunță: a urgisi
A URGISI, urgisesc, verb: pop. (persoane) A face să suporte o urgie, o năpastă; a năpăstui; a oropsi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: persecuta, oprima (Sursă:...
Cum se pronunță: a urgenta
A URGENTA, urgentez, verb: (acţiuni, procese) A face să aibă loc sau să se producă mai repede; a grăbi; a zori; a pripi; a precipita. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: a urî
A URÎ, urăsc, verb: (persoane, stări de lucruri etc.) A trata cu ură; a nu putea suferi (din aversiune sau din duşmănie). Sursa: DEX ’09 Sinonime: a...
Cum se pronunță: a se urni
A SE URNI, mă urnesc, verb: A se pune în mişcare, deplasându-se (puţin) din locul iniţial; a se clinti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: a se urgisi
A SE URGISI, mă urgisesc, verb: (înv.) A fi cuprins de furie; a se înfuria. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: órghizomai...
Cum se pronunță: a se urî
A SE URÎ, mă urăsc, verb 1. A se afla în relaţii de duşmănie (cu cineva); 2. (construit cu dativul) A se plictisi foarte tare. Sursa: DEX ’09 Sinonime:...
Cum se pronunță: fonf
FONF, foanfă, adjectiv: (despre persoane) Care vorbeşte pe nas; care pronunţă cuvintele nazal. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: fârnâit, fonfăit, fornăit, (reg.)...
