Cum se pronunță: forabil
FORABIL, -Ă, forabili, -e, adjectiv: (despre roci) Care poate fi forat. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: forable (DEX ‘09)....
Cum se pronunță: for
FOR, foruri, substantiv neutru 1. (în Roma antică) Piaţă publică unde era concentrată viaţa socială, economică şi culturală şi unde se ţineau procesele...
Cum se pronunță: fontanelă
FONTANELĂ, fontanele, substantiv feminin: Loc moale, încă neosificat, în partea superioară a craniului unui nou-născut; moalele capului. Sursa: DEX ‘09 Etimologie:...
Cum se pronunță: fontă
FONTĂ, fonte, substantiv feminin: Aliaj de fier, carbon şi alte elemente, lipsit de plasticitate, care se produce în furnale. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: tuci,...
Cum se pronunță: a forfeca
A FORFECA, foarfec, verb: 1. A tăia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascuţit); 2. fig. (opere, persoane etc.) A supune unei critici acerbe; 3. A vorbi mult...
Cum se pronunță: a fora
A FORA, forez, verb: (roci, straturi dure etc.) A supune unei operaţii de foraj. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: a sonda (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: forfait
FORFAIT , forfait-uri, substantiv neutru: 1. Sumă pe care proprietarul unui cal angajat într-o cursă este obligat s-o plătească dacă nu-l lasă să alerge;...
Cum se pronunță: urătură
URĂTURĂ, urături, substantiv feminin 1. Urare; 2. Creaţie populară în versuri, care se recită de urători în ajunul Anului Nou; hăitură, pluguşor. Sursa:...
Cum se pronunță: urător
URĂTOR, -OARE, urători, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană care umblă cu uratul în seara de Anul Nou; hăitor. Sursa: DEX ’09 Sinonime:...
Cum se pronunță: urâțenie
URÂȚENIE, urâțenii, substantiv feminin 1. Caracter urât; sluţenie; 2. Fiinţă sau lucru urât; sluţenie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: diformitate, hâdoșenie,...
Cum se pronunță: urare
URARE, urări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a ura; 2. Cuvânt sau formulă spusă cu o deosebită afecţiune (cu prilejul unei aniversări, al celebrării...
Cum se pronunță: uraniu
URANIU, substantiv neutru: Metal alb-argintiu, radioactiv, folosit, mai ales, la obţinerea energiei nucleare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit...
