Cum se pronunță: roibă
ROIBĂ, roibe, substantiv feminin: Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu frunze lunguieţe, dispuse în jurul fiecărui nod, cu flori gălbui şi cu frunze...
Cum se pronunță: roib
ROIB, ROAIBĂ, roibi, roaibe, adjectiv (și substantiv): (despre cai) Care are părul roşcat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: roșcat, (reg.) roibat (Sursă: Sinonime...
Cum se pronunță: roi
ROI, roiuri, substantiv neutru 1. Grup de albine pornite, împreună cu matca lor, în căutarea unui adăpost; 2. (fig.) Grup de fiinţe sau de obiecte în mişcare....
Cum se pronunță: episodic II
EPISODIC, adverb: Din când în când; cu intermitenţe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épisodique (DEX ’09)....
Cum se pronunță: episodic
EPISODIC, -Ă, episodici, -ce, adjectiv: Care ţine de episod; caracteristic unui episod. Sursa: DEX ’09 Sinonime: secundar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie:...
Cum se pronunță: epistemologie
EPISTEMOLOGIE, substantiv feminin: Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoaşterii umane în cadrul diferitelor ştiinţe; teorie a cunoaşterii ştiinţifice....
Cum se pronunță: epistolă
EPISTOLĂ, epistole, substantiv feminin 1. Comunicare în scris, transmisă cuiva (de obicei, prin poştă); scrisoare; răvaş; 2. Specie literară în care se...
Cum se pronunță: epistolar
EPISTOLAR, -Ă, epistolari, -e, adjectiv 1. Care ţine de epistole; 2. Care are caracter de epistolă; realizat sub formă de epistolă. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: epitaf
EPITAF, epitafuri, substantiv neutru 1. Inscripţie funerară făcută pe placa de la mormântul cuiva; 2. Poezie scrisă cu prilejul morţii cuiva; 3. (bis.) Bucată...
Cum se pronunță: epiteliu
EPITELIU, epitelii, substantiv neutru: Ţesut care formează învelişul extern al corpului sau al cavităţilor sale interne. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: epitet
EPITET, epitete, substantiv neutru 1. Cuvânt lămuritor cu funcţie expresivă, care determină un substantiv sau un verb; 2. Calificativ elogios sau injurios dat...
Cum se pronunță: epitrop
EPITROP, epitropi, substantiv masculin 1. Persoană care tutelează pe cineva; om care are grijă de o persoană incapabilă de a acţiona independent (minor, bătrân...
