Cum se pronunță: rășchitor
RĂȘCHITOR, rășchitoare, substantiv neutru: Unealtă pe care se deapănă firele textile de pe fus sau de pe ghem, pentru a le face scul. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: a se rățoi
A SE RĂȚOI, mă rățoiesc, verb: (fam.) A se adresa cuiva pe un ton ridicat, gesticulând şi dându-şi importanţă; a se strofoli. Sursa: DEX ’09 Sinonime:...
Cum se pronunță: a (se) rătăci
A (SE) RĂTĂCI, (mă) rătăcesc, verb 1. A greși drumul, direcția, a nu mai ști unde se află; 2. Colinda, hoinări, pribegi, vagabonda; 3. A nu mai ști unde...
Cum se pronunță: rătăcire
RĂTĂCIRE, rătăciri, substantiv feminin 1. v. a (se) rătăci; 2. (fig.) Încălcare conştientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr;...
Cum se pronunță: rătăcit
RĂTĂCIT, -Ă, rătăciți, -te, adjectiv 1. v. a (se) rătăci; 2. fig. (despre ochi, privire etc.) Care este aţintit în gol; care vădeşte absenţă, dezorientare....
Cum se pronunță: rătăcitor
RĂTĂCITOR, -OARE, rătăcitori, -oare, adjectiv: (fig.) Care rătăceşte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: hoinar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) rătăci...
Cum se pronunță: a (se) răsuci
A (SE) RĂSUCI, (mă) răsucesc, verb 1. (aţe, frânghii sârme etc.) A învârti în jurul lui însuşi sau în jurul unui obiect; a suci de mai multe ori; 2....
Cum se pronunță: răsucire
RĂSUCIRE, răsuciri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) răsuci și rezultatul ei; 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața...
Cum se pronunță: răsucitor
RĂSUCITOR, răsucitoare, substantiv neutru: Unealtă folosită pentru efectuarea unor operaţii de răsucire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a rasuci + suf. -tor...
Cum se pronunță: răsucitor II
RĂSUCITOR, răsucitori, substantiv masculin: Muncitor într-o fabrică textilă specializat în răsucirea firelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a rasuci +...
Cum se pronunță: răsucitură
RĂSUCITURĂ, răsucituri, substantiv feminin 1. Învârtire în jurul lui însuşi sau în jurul unui obiect; 2. Parte răsucită de ceva; 3. Mod de a răsuci firele;...
Cum se pronunță: a răsuna
A RĂSUNA, răsună, verb 1. A se auzi sunând tare şi prelung; 2. (despre o încăpere, un loc întins etc.) A se umple de sunete puternice şi prelungite; 3....
