A RĂSUNA, răsună, verb 1. A se auzi sunând tare şi prelung; 2. (despre o încăpere, un loc întins etc.) A se umple de sunete puternice şi prelungite; 3. fig. (despre sunete, vorbe, strigăte etc.) A face impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat; a produce o rezonanță în sufletul cuiva, a avea ecou în inima cuiva
Sursa: DEX ’09
Sinonime: a vibra, a aui, a hăui, a hăuli, a hui, a vui, a clocoti, a răpăi, suna (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: resonare (DEX ’09).
