Cum se pronunță: sfios II
SFIOS II ~oasă (~oși, ~oase) adj., 1) (despre persoane) Care se sfiește; lipsit de îndrăzneală; rușinos; timid. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care...
Cum se pronunță: sfoară
SFOARĂ sfori, substantiv feminin, 1) Fir confecționat din fibre vegetale sau sintetice prin răsucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu ~. ◊ Tras cu...
Cum se pronunță: sfor
SFOR interj. (se folosește, deseori repetat, pentru a reda sforăitul celui care doarme). Onomat. Etimologie: Onomatopee. (sursa DEX ’09)...
Cum se pronunță: sforar
SFORAR ~i, substantiv masculin, 1) Meșter care face sfori. 2) fig. Persoană care uneltește intrigi; intrigant. Din sl. suvoru + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: a sforăi
A SFORĂI sforăi, vb. intranz. 1) (despre persoane) A produce sunete, cu zgomot caracteristic în timpul somnului; a horăi. 2) (despre unele animale, mai ales,...
Cum se pronunță: sforăit
SFORĂIT ~uri substantiv neutru, 1) v. A SFORĂI. 2) Zgomot caracteristic produs de un om sau de un animal (mai ales cal) care sforăie. Din v. a sforăi (din onomatopee...
Cum se pronunță: sforăitor
SFORĂITOR ~oare (~ori, ~oare) adj., 1) Care sforăie; care produce sforăituri. 2) fig. (despre stil, vorbire etc.) Care are caracter artificial și afectat; emfatic;...
Cum se pronunță: a se sforța
A SE SFORȚA mă ~ez, vb intranz. A depune forță (fizică sau/și intelectuală) în vederea realizării unei acțiuni. Din S + a sforța, it. sforzare. Etimologie:...
Cum se pronunță: sfragistică
SFRAGISTICĂ substantiv feminin, Ramură a istoriei care se ocupă cu studiul sigiliilor; sigilografie. Din fr. sphragistique. Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: sfrâncioc
SFRÂNCIOC ~ci substantiv masculin, Pasăre migratoare de pradă, de talie medie, cu cioc scurt și încovoiat la vârf, cu gheare ascuțite, puternice, și cu coadă...
Cum se pronunță: sfredel
SFREDEL ~e substantiv neutru, Unealtă de perforat prin rotație, constând dintr-o bară de oțel spiralată și cu muchii ascuțite; burghiu. Din bulg. svredel....
Cum se pronunță: a sfredeli
A SFREDELI~esc, vb. tranz. 1) A găuri cu sfredelul. 2) fig. (despre privire, gânduri etc.) A străpunge asemenea unui sfredel; a pătrunde adânc (provocând senzații...
