Cum se pronunță: specificitate
SPECIFICITATE ~ăți substantiv feminin, rar Caracter specific. ~atea unui obicei. Din fr. spécificité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spécificité....
Cum se pronunță: specimen
SPECIMEN ~e substantiv neutru, 1) Exemplar, model care ilustrează o specie sau o categorie. 2) fig. Reprezentant tipic al unui grup de oameni cu trăsături negative;...
Cum se pronunță: spectacol
SPECTACOL ~e substantiv neutru, 1) Prezentare în fața publicului a unor opere artistice (teatrale, coregrafice, cinematografice, de circ etc.); reprezentație....
Cum se pronunță: vânzoleală
VÂNZOLEALĂ, vânzoleli, substantiv feminin. Mişcare neîntre-ruptă şi haotică; forfoteală. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a se vânzoli...
Cum se pronunță: vânzător II
VÂNZĂTOR, vânzătoare (~ori, ~oare), substantiv masculin și feminin. 1) Persoană specializată în vinderea mărfurilor (într-un magazin). • ~ de piei de...
Cum se pronunță: vânzător I
VÂNZĂTOR, vânzătoare (~ori, ~oare), adjectiv. Care se vinde; bun de vânzare. Marfă ~oare. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vinde +...
Cum se pronunță: vânturos
VÂNTUROS, vânturoasă (~oşi, ~oase), adjectiv. 1) v. VÂNTOS. 2) fig. v. VÂNTURATIC Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vântura + suf....
Cum se pronunță: vânturătură
VÂNTURĂTURĂ, vânturături, substantiv feminin. 1) v. A VÂNTURA. 2) Masă de impurităţi rămasă după vânturare Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: vânturatoare
VÂNTURĂTOARE, vânturători, substantiv feminin. Maşină agri-colă care curăţă seminţele cerealelor de impurităţi cu ajutorul ventilatoarelor sau prin...
Cum se pronunță: vânturatic
VÂNTURATIC, vânturatică (~ci, ~ce), adjectiv. Care îşi schimbă uşor convingerile; nestatornic Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vântura...
Cum se pronunță: a vântura
A VÂNTURA, vântur, verb tranzitiv. 1) (cereale) A trece prin vânturătoare. 2) fig. A face să se împrăştie, să se spulbere. A-i ~ pe năvălitori. 3)...
Cum se pronunță: a vântui
A VÂNTUI, vântui, verb intranzitiv. pop. (despre vânt) A sufla cu putere. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânt + suf. ~ui (DEX 09)...
