Cum se pronunță: sfâr
SFÂR interj. 1) (se folosește pentru a reda zgomotul produs la prăjirea cărnii, la venirea în contact a unui lichid cu focul, la aprinderea unui chibrit etc.)....
Cum se pronunță: sfânt II
SFÂNT II sfinți, substantiv masculin, 1) (la creștini) Persoană care și-a consacrat viața apărării religiei și care după moarte este considerată făcătoare...
Cum se pronunță: sfânt I
SFÂNT I ~ă (sfinți, sfinte) adj. 1) Care inspiră sentimente luminoase și înălțătoare; demn de venerație absolută; sacru. ~a libertate. 2) Care este excepțional...
Cum se pronunță: a se sfătui
A SE SFĂTUI, mă ~esc vb. intranz., A face (concomitent) schimb de sfaturi (cu cineva). Din sl. subĕtu + suf. ~ui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă...
Cum se pronunță: sfârc
SFÂRC, sfârcuri, substantiv neutru, 1) Vârf flexibil (al unor organe sau obiecte). Sfârcul urechii. 2) Țesut cartilaginos care îmbracă suprafețele articulare...
Cum se pronunță: a sfârâi
A SFÂRÂIpers. 3 sfârâie,vb. intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic continuu și ascuțit (cauzat de o mișcare); a face „sfâr”. Fusul sfârâie....
Cum se pronunță: sfârâitor
SFÂRÂITOR ~oare (~ori, ~oare), adj. Care sfârâie; care produce sfârâituri. . Din a sfârâi + suf. ~tor. Etimologie: Din onomatopee sfâr. (sursa DEX ’09)...
Cum se pronunță: sfârlă
SFÂRLĂ ~e, substantiv feminin, Lovitură dată cu degetul (mai ales cu cel mijlociu) îndoit și sprijinit de cel mare și apoi eliberat brusc; bobârnac. Din...
Cum se pronunță: sfârlează
SFÂRLEAZĂ ~eze substantiv feminin, 1) Capătul conic din partea de jos a fusului de tors (care înlesnește rotirea acestuia); prâsnel; titirez. 2) Jucărie în...
Cum se pronunță: a sfârși
A SFÂRȘI~esc, vb. tranz. 1) (acțiuni) A duce până la capăt; a isprăvi; a termina; a dovedi; a încheia. A o ~ rău a termina o activitate printr-un eșec....
Cum se pronunță: a se sfârși
A SE SFÂRȘI, mă ~esc, vb. intranz. 1) A ajunge până la capăt; a se încheia; a se isprăvi; a se termina. 2) A avea drept sfârșit; a se încheia; a se termina....
Cum se pronunță: sfârșit
SFÂRȘIT ~uri substantiv neutru, 1) Partea cu care se termină sau se încheie ceva. ~ul drumului. În ~ în cele din urmă. La ~ la urmă. A se apropia de ~ a...
