Cum se pronunță: refrigerent
REFRIGERENT, -Ă, refrigerenți, -te, adjectiv: Care refrigerează; cu proprietatea de a scădea temperatura. Sursa: DEX ’09 Sinonime: frigorigen (Sursă:...
Cum se pronunță: refrigerent II
REFRIGERENT, refrigerente, substantiv neutru: Dispozitiv într-o instalaţie de distilare care serveşte la condensarea vaporilor produşi prin fierbere. Sursa:...
Cum se pronunță: refrigerator
REFRIGERATOR, refrigeratoare, substantiv neutru 1. (tehn.) Aparat sau parte a unei instalaţii frigorigene, unde se produce temperatură scăzută; frigider; 2....
Cum se pronunță: refrigerație
REFRIGERAȚIE, refrigerații, substantiv feminin (med.): Metodă de coborâre a temperaturii într-o regiune a organismului în scop anestezic sau terapeutic. Sursa:...
Cum se pronunță: refren
REFREN, refrene, substantiv neutru 1. Vers sau grup de versuri care se repetă după fiecare strofă a unei poezii; 2. Frază muzicală care se repetă la sfârşitul...
Cum se pronunță: refrangibil
REFRANGIBIL, refrangibilă, adjectiv: (rar) Care se poate refracta; care are însuşirea de a se refracta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: refractor
REFRACTOR, refractoare, substantiv neutru 1. Telescop în care imaginea aştrilor se obţine prin refracţia razelor de lumină; lunetă astronomică; 2. Dispozitiv...
Cum se pronunță: refractometru
REFRACTOMETRU, refractometre, substantiv neutru: Instrument optic pentru determinarea indicilor de refracţie ai substanţelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: refracție
REFRACȚIE, refracții, substantiv feminin: (fiz.) Fenomen de schimbare a direcţiei de propagare a unor raze sau unde la traversarea suprafeţei de separare a două...
Cum se pronunță: refractarism
REFRACTARISM, substantiv neutru: (rar) Atitudine a celui care este refractar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: refractar + suf. -ism (DEX ’09)....
Cum se pronunță: refugiat
REFUGIAT, -Ă, refugiați, -te, adjectiv (și substantiv): (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire...
Cum se pronunță: refuz
REFUZ, refuzuri, substantiv neutru 1. v. a refuza; 2. (tehn.) Material care rămâne după cernere, sortare etc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: respingere (Sursă:...
