Cum se pronunță: spulberător
SPULBERĂTOR ~oare (~ori, ~oare) adj., Care spulberă. Din lat. expulverare + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină expulverare. (sursa DEX ’09)...
Cum se pronunță: spulberatic
SPULBERATIC ~că (~ci, ~ce) adj.,(despre persoane sau despre comportarea lor) Care este nestatornic; fluturatic. Din lat. expulverare + suf. ~atic. Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: spulberat
SPULBERAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SPULBERA și A SE SPULBERA. 2) fig. (despre persoane) adj. Care le face pe toate în grabă. Din lat. expulverare. Etimologie:...
Cum se pronunță: spulber
SPULBER ~e substantiv neutru, Vânt puternic însoțit de ninsoare; viscol; vijelie; vifor. Din Din lat. expulverare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină...
Cum se pronunță: sprințar
SPRINȚAR ~ă (~i, ~e) 1) adj. Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zbanghiu; zvăpăiat; zburdalnic. 2) fig. Care denotă lipsă de statornicie;...
Cum se pronunță: sprinter
SPRINTER ~ă (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, Sportiv care practică sprintul. Din engl. sprinter. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză sprinter....
Cum se pronunță: sprinteneală
SPRINTENEALĂ ~eli substantiv feminin, Caracter sprinten; agilitate; vioiciune; iuțeală. . Din sl. suprentinu + suf. ~eală. Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: sprinten
SPRINTEN ~ă (~i, ~e) 1) adj. și adverbial Care vădește ușurință în mișcare; vioi; iute; ager; agil. Pași ~i. ~ la minte isteț. 2) fig. (despre construcții)...
Cum se pronunță: sprint
SPRINT ~uri substantiv neutru, 1) Categorie de probe sportive de mare viteză pe distanțe scurte. 2) Accelerare a vitezei în ultima fază de desfășurare a unor...
Cum se pronunță: a stabiliza
A STABILIZA~ez, vb. tranz. 1) A face să se stabilizeze. 2) chim. (substanțe) A face să nu se descompună (ușor) într-o reacție. Din fr. stabiliser. Etimologie:...
Cum se pronunță: a stabili
A STABILI~esc, vb. tranz. 1) A pune să stea nemișcat; a face să stea stabil (într-un loc sau într-o poziție). 2) (timpul, locul, valoarea etc.) A fixa printr-o...
Cum se pronunță: a sta
A STA stau, vb. intranz. I. 1) (despre ființe) A se opri după o mișcare. ~ pe loc. ~ în loc. ◊ ~ locului a) a se opri; b) a stagna. A nu (putea) ~ locului...
