Cum se pronunță: regal
REGAL, -Ă, regali, -e, adjectiv 1. Care ţine de regi; propriu regilor; 2. (fig.) Care se impune prin măreţie; cu aspect grandios şi impunător; 3. Apă regală:...
Cum se pronunță: regal II
REGAL, regale, substantiv neutru I. (livr.) Masă bogată oferită cu ocazia unei zile festive; masă de sărbătoare; II. (tipogr.) Dulap în care se păstrează...
Cum se pronunță: refractar
REFRACTAR, -Ă, refractari, -e, adjectiv 1. (despre unele materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-şi schimba structura; cu proprietatea de a rezista...
Cum se pronunță: reformist
REFORMIST, -Ă, reformiști, -ste, I. adjectiv: Care ţine de reformism; propriu reformismului; II. substantiv masculin și feminin: Adept al reformismului. Sursa:...
Cum se pronunță: reformism
REFORMISM, substantiv neutru 1. Curent politic care preconizează progresul în societate prin reforme; 2. Atitudine reformatoare. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: a se refugia
A SE REFUGIA, mă refugiez, verb: (şi fig.) A se retrage temporar undeva (dintr-un loc periculos) pentru a-şi garanta securitatea; a părăsi un loc, evitând...
Cum se pronunță: a (se) refrigera
A (SE) REFRIGERA, (se) refrigerează, verb: A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de îngheţare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: a regala
A REGALA, regalez, verb: (livr.) A trata din abundenţă cu mâncăruri şi băuturi alese. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: a refuza
A REFUZA, refuz, verb 1. (oferte, solicitări etc.) A nu consimţi să primească; 2. (urmat de o propoziţie complementară cu verbul la conjunctiv) A considera...
Cum se pronunță: a refuta
A REFUTA, refutez, verb: livr. (afirmaţii, teorii etc.) A combate cu argumente puternice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: a reformula
A REFORMULA, reformulez, verb: A formula din nou, în alţi termeni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a formula (DEX ’09)....
Cum se pronunță: soață
SOAȚĂ ~e substantiv feminin, 1) rar v. SOȚIE. 2) înv. Persoană care însoțește pe cineva într-o acțiune comună. Din lat. socia. Etimologie: Cuvânt provenit...
