Cum se pronunță: spațiu
SPAȚIU ~i substantiv neutru, 1) Întindere nelimitată care cuprinde toate corpurile cerești. 2) Întindere a universului cu excepția atmosferei terestre. * ~...
Cum se pronunță: spațios
SPAȚIOS ~oasă (~oși, ~oase) adj., Care are mult spațiu; încăpător; larg; spațios. Cameră ~oasă. . Din fr. spacieux. Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: spațialitate
SPAȚIALITATE substantiv feminin, Caracter spațial. Din fr. spatialité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spatialité. (sursa DEX ’09)...
Cum se pronunță: spațial
SPAȚIAL ~ă (~i, ~e) 1), adj. Care ține de spațiu; propriu spațiului. 2) Care se referă la spațiul interplanetar; propriu spațiului cosmic. * Cabină ~ă...
Cum se pronunță: spaț
SPAȚ ~uri substantiv neutru, (la războiul de țesut) Distanța dintre spată și sulul de dinainte. Din lat. spatium. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină...
Cum se pronunță: spatulat
SPATULAT ~tă (~ți, ~te) adj., Care are forma unei spatule. Din fr. spatule + suf. ~at. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spatule. (sursa DEX ’09)...
Cum se pronunță: spate
SPATE ~ substantiv neutru, 1) (la om și la animale) Parte a corpului situată de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gâtului până la șale); spinare. *...
Cum se pronunță: spată II
SPATĂ II ~e substantiv feminin, Piesă la războiul de țesut prin care se trec firele de urzeală și cu care se îndeasă firele bătăturii. Din lat. spatha....
Cum se pronunță: spată I
SPATĂ I spete, substantiv feminin, 1) (la om) Os lat triunghiular, care constituie partea posterioară a articulației umărului; omoplat. 2) Porțiune a corpului...
Cum se pronunță: spat
SPAT ~uri substantiv neutru: ~ de Islanda varietate cristalină și transparentă de calcit, din care se confecționează prisme pentru instrumentele optice. Din...
Cum se pronunță: spasmolitic
SPASMOLITIC ~că (~ci, ~ce) adj. și substantival (despre substanțe, medicamente etc.) Care se utilizează contra spasmelor; care combate spasmele. Din fr. spasmolithyque....
Cum se pronunță: spasmogen
SPASMOGEN ~ă (~i, ~e)adj., Care provoacă spasme; producător de spasme. Din fr. spasmogene. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spasmogene. (sursa...
