Cum se pronunță: abundență
ABUNDENȚĂ substantiv feminin Cantitate mare, belşug, bogăție, prisos. Loc. adv. Din abundenţă = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat....
Cum se pronunță: abundent
ABUNDENT, -Ă, abundenți, -te, adjectiv Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelşugat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile...
Cum se pronunță: abulie
ABULIE, abulii, substantiv feminin Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puţin pronunțată a voinţei; nehotărâre, inerţie. Sursa: DEX...
Cum se pronunță: abulic
ABULIC, -Ă, abulici, -ce, adjectiv, substantiv masculin şi feminin (Persoană) care suferă de abulie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: abținere
ABȚINERE, abțineri, substantiv feminin Acţiunea de a se abţine şi rezultatul ei. – V. abține. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: abțiguit
ABȚIGUIT, -Ă, abţiguiți, -te, adj. (Fam.) 1. Beat. 2. Modificat; p. ext. falsificat. – V. abtigui. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: abțiguire
ABȚIGUIRE, abțiguiri, s.f. (Fam.) Acţiunea de a (se) abţigui. -V. abțigui. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: abțibild
ABȚIBILD, abțibilduri, substantiv neutru 1. Imagine în culori imprimată pe un strat subțire de colodiu, care se aplică pe o suprafață netedă, umezindu-se...
Cum se pronunță: absurditate
ABSURDITATE, absurdități, substantiv feminin Caracterul a ceea ce este absurd (1); lucru, idee, conceptie absurdă; prostie, ineptie. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: absurd
ABSURD, -Ă, absurzi, -de, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care contrazice gândirea logică, care nesocoteşte legile naturii şi ale societății, contrar...
Cum se pronunță: abstrus
ABSTRUS, -Ă, abstruşi, -se, adjectiv (Livr.) Neclar, confuz, încurcat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abstrus (DEX ’09)....
Cum se pronunță: abstragere
ABSTRAGERE, abstrageri, s.f. (Rar) Acțiunea de a abstrage şi rezultatul ei. – V. abstrage. Sursa: DEX ’09...
