Cum se pronunță: abstracțiune
ABSTRACȚIUNE substantiv feminin v. abstracție Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: abstracționist
ABSTRACȚIONIST, -A, abstracționişti, -ste, adjectiv, substantiv masculin şi feminin 1. Adj. Care aparține abstracţionismului, referitor la abstracţionism....
Cum se pronunță: abstracționism
ABSTRACȚIONISM substantiv neutru 1. Tendință care acordă abstracţiunilor aceeaşi valoare cu aceea a realităţilor concrete. 2. Artă abstractă. Sursa: DEX...
Cum se pronunță: abstracție
ABSTRACȚIE, abstracții, substantiv feminin Abstractizare; (concr.) lucru abstract. Expr. A face abstracţie de… = a nu lua în considerare; a ignora. Sursa:...
Cum se pronunță: abstractizare
ABSTRACTIZARE, abstractizări, substantiv feminin – Operaţie a gândirii prin care se separă ceea ce nu este separat sau separabil în realitate, de considerare...
Cum se pronunță: abstractizant
ABSTRACTIZANT, -Ă, abstractizanți, -te, adjectiv Care abstractizează. – Abstractiza + suf. -ant. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: absolvire
ABSOLVIRE, absolviri, substantiv feminin Acțiunea de a absolvi şi rezultatul ei, absolvenţă. – V. absolvi. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: a abunda
ABUNDA, pers. 3 abundă, verb I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belsug, în mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a conține; a folosi din belşug. Sursa: DEX...
Cum se pronunță: a abține
ABȚINE, abţin, verb III. Refl. A se stăpâni, a se reţine, a se înfrâna (de la…). A nu se pronunța, a nu-şi exprima părerea sau votul; a se ţine...
Cum se pronunță: a abțigui
ABȚIGUI, abțiguiesc, verb IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (uşoară). Fig. A face (cuiva) un rău. 3. Tranz. A modifica date,...
Cum se pronunță: a abstrage
ABSTRAGE, abstrag, verb III. Tranz. A desprinde o însuşire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparţine; a judeca izolat, în afara unui context....
Cum se pronunță: a abstractiza
ABSTRACTIZA, abstractizez, verb I. Tranz. şi intranz. A efectua o abstractizare. – Abstract + suf. -iza. Sursa: DEX ’09...
