Cum se pronunță: galet
GALET, galeți, substantiv masculin, care înseamnă: Fragment de mineral sau de rocă, șlefuit și rotunjit de torentul apelor, care intră în componența pietrișului...
Cum se pronunță: galicism
GALICISM, galicisme, substantiv netru, care înseamnă: 1. Cuvânt sau expresie specifică pentru limba franceză; 2. Împrumut francez într-o altă limbă....
Cum se pronunță: galic I
GALIC,-Ă, galici, -ce, adjectiv, care înseamnă: acid organic, aromatic și astringent, extras din gogoși de ristic și folosit la fabricarea cernelii, a coloranților...
Cum se pronunță: galic II
GALIC, -Ă, galici, -ce, adjectiv, care înseamnă: cei care aparțineau galilor. (Cocoșul galic, emblemă a națiunii franceze). Sursa: DEX ’09 Sinonime:...
Cum se pronunță: galiformă
GALIFORMĂ, galiforme, substantiv feminin, care înseamnă: 1. (la plural) Ordin de păsări omnivore, cu zbor greoi, având cioc puternic (reprezentanți; găină,...
Cum se pronunță: galimatias
GALIMATIAS, substantiv neutru, care înseamnă: Vorbire sau scriere confuză, încurcată. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: galinacee
GALINACEE, galinacee, substantiv feminin, care înseamnă: 1. Subordin de păsări galiforme, omnivore (reprezentant: găina domestică). 2. Pasăre din acest subordin....
Cum se pronunță: scăpărător
SCĂPĂRĂTOR, scăpărătoare, (~ori, ~oare) adj.și fig. Care scapără; scânteietor. Din a scăpăra + suf. ~ător. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: scăpărătoare
SCĂPĂRĂTOARE, scăpărători, substantiv feminin, care înseamnă Bucată de oțel, care, lovită de cremene, produce scântei; amnar. /a scăpăra + suf. ~ătoare....
Cum se pronunță: scăpărare
SCĂPĂRARE, Scăpărări, substantiv feminin, v. 1) A SCĂPĂRA. 2) Lumină de scurtă durată, asemănătoare unei scântei. Din v. a scăpăra. Sursa DEX 09....
Cum se pronunță: răzvrătitor
RĂZVRĂTITOR, -OARE, răzvrătitori, -oare, adjectiv (și substantiv): (rar) Care răzvrăteşte; care cheamă la răzvrătire. Sursa: DEX ’09 Sinonime: agitator,...
Cum se pronunță: răzuș
RĂZUȘ, răzușuri, substantiv neutru 1. v. răzuitor; 2. Daltă cu care se scobeşte în lemn; 3. Unealtă folosită la plivit, formată dintr-un mâner cu o lamă...
