A

ABRAZOR, abrazoare, substantiv neutru: Unealtă alcătuită dintr-un material abraziv (natural sau artificial), folosită la prelucrarea prin așchiere, prin abraziune. Sursa: DEX ’09

ABRAZIV, -Ă, abrazivi, -e, adjectiv, substantiv neutru (Corp, material) care are proprietatea de a roade prin frecare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abrasif (DEX ’09).

ABRAZIUNE, abraziuni, substantiv feminin: 1. Proces de eroziune a țărmurilor din cauza valurilor mării. 2. Roadere a unui corp cu urmare a frecării lui de alt corp abraziv sau mai dur; abraziere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abrasion (DEX ’09).

ABRUTIZA, abrutizez, verb I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau să-și piardă însușirile morale, specifice umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abrutir (DEX ’09).

A ABROGA, abrog, verb: A anula o lege, o dispoziție oficială. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză, respectiv latină: abrogare și abroger (DEX ’09).

A ABREVIA, abreviez, verb I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: abbreviare (DEX ’09).

ABRAZARE, abrazări, substantiv feminin (Rar) Abraziune sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abrasion (DEX ’09).

ABORDA, abordez, verb 1. Intranz. (Despre nave) A acosta la țărm. A se alipi de o altă navă, bord la bord (pentru a o ataca). 2. Tranz. A începe studierea unei probleme, a trata o problemă, a începe o discuție. A se apropia de cineva pentru a vorbi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din […]

ABONAT, -Ă, abonați, -te, substantiv masculin și feminin, adjectiv: Persoană care beneficiază de un abonament. Figurat – Persoană care vine în mod regulat undeva (V. abona). Sursa: DEX ’09