ABSIDĂ, abside, substantiv feminin Nișă semicirculară sau poligonală care încheie nava centrală a unei bazilici romane. Încăpere semicirculară destinată altarului în bisericile creștine. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abside și absida (DEX ’09).
A
Cum se pronunță: absidal
ABSIDAL, -Ă, adjectiv v. absidial Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: absență
ABSENȚĂ, absențe, substantiv feminin 1. Lipsa a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. (Concr.) Semn cu care se notează această lipsă. 2. Pierderea bruscă și de scurtă durată a cunoștinței, întâlnită în epilepsie. 3. Fig. Neatenție, indiferență a cuiva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din […]
Cum se pronunță: absenteist
ABSENTEIST, -Ă, absenteiști, -ste, adjectiv, substantiv masculin și feminin (Persoană) care practică absenteismul. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: absentéiste (DEX ’09).
Cum se pronunță: absenteism
ABSENTEISM substantiv neutru 1. Absență îndelungată a deținătorului unei proprietăți funciare, pe care o exploatează printr-un intermediar. 2. Absență permanentă și practic folosită mai ales de deputații aflați în opoziție, constând în neparticiparea la ședințele parlamentului, cu scopul de a întârzia sau de a împiedica adoptarea unor legi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din […]
Cum se pronunță: absent
ABSENT, -Ă, absenți, -te, adjectiv 1. Care nu e de față, care lipsește. 2. Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: absent și absens, -ntis (DEX ’09).
Cum se pronunță: a absenta
A ABSENTA, absentez, verb (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de față. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: (s’)absenter și absentare (DEX ’09).
Cum se pronunță: abrutizare
ABRUTIZARE, abrutizări, substantiv feminin: Acțiunea de a (se) abrutiza – V. abrutiza Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: abrutizant
ABRUTIZANT, -Ă, abrutizanți, -te, adjectiv Care abrutizează. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abrutissant (DEX ’09).
Cum se pronunță: abrupt
ABRUPT, -Ă, abrupți, -te, adjectiv 1. (Înv.) Cu pantă foarte mare; povârnit; înclinat. 2. Adj. Fig. (Despre stil) Fără legătură, neegalat. 3. (Despre un organ) Tăiat, rupt. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abrupt (DEX ’09).
