A

AGLOMERA, aglomerez, verb. I. 1. Refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi, a se înghesui. (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. Tranz. (Despre unele substanțe) A uni între ele granulele, firele sau fâşiile care compun un material. 3. Tranz. A încărca pe cineva cu prea multe treburi. Sursa: […]

AGITA, agit, verb I. 1. Tranz. şi refl. A (se) mişca repede încoace şi încolo: a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. Tranz. A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 2. Refi. (Fam.) A se manifesta prin mişcări grăbite şi dezordonate, sub impulsul unei enervări. 3. Tranz. şi […]

AGIOTA, agiotez, verb I. Intranz. A face speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preț este variabil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: agioter (DEX ’09).

AGIO, agiouri, substantiv feminin Diferenţă cu care prețul (cursul) unui semn monetar sau al unei hârtii de valoare depășeşte valoarea nominală a acesteia. Supraprofit rezultat din speculații cu semne monetare sau hârtii de valoare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și italiană: aggio și agio (DEX ’09).

AGILITATE substantiv feminin Uşurinţă în mişcări; suplete, sprinteneală, vioiciune. Îndemânare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: agilité și agilitas, -atis (DEX ’09).

AGIL, -Ă, agili, -e, adjectiv Care se mişcă uşor şi repede; suplu, vioi, sprinten. Îndemânatic, dibaci. – Din fr. agile, lat. agilis. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: agile și agilis (DEX ’09).

AGIE, agii, substantiv feminin Organ administrativ din sec. XVIII-XIX în Tara Românească şi în Moldova, însărcinat cu menţinerea ordinii publice în capitală; totalitatea funcționarilor din această instituție. Sursa: DEX ’09

AGHIUȚĂ substantiv masculin (Fam. şi glumet) Drac. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: ághios „sfânt” (DEX ’09).

AGHIOTANT, aghiotanti, substantiv masculin Ofiter atasat unui comandant sau unui sef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar; adjutant. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: adiutant (DEX ’09).

AGHIOS, aghioase, substantiv neutru (Înv.) Numele unei cântări liturgice care începe cu cuvintele aghios, aghios” (sfinte, sfinte). Expr. A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton şi tărăgănat; b) a dormi; a sforăi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: ághios (DEX ’09).