A

AGER, -Ă, ageri, -e, adjectiv 1. lute în mişcări; sprinten. 2. Isteț, deştept. (Despre ochi sau privire) Vioi, pătrunzător, scrutător. 3. (Înv.; despre obiecte) Tăios, ascuțit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: agilis (DEX ’09).

AGENȚIE, agenții, substantiv feminin 1. Reprezentanţă, filială sau sucursală a unei întreprinderi sau instituții situate în alt punct decât acela în care se află sediul principal. 2. (În sintagma) Agenție telegrafică (sau de presă) = instituţie care culege informații din toate domeniile de activitate, furnizându-le presei sau televiziunii. 3. Reprezentanță diplomatică; misiune condusă de un […]

AGENTURĂ, agenturi, substativ feminin 1. Casă de comert condusă de un agent (1): totalitatea afacerilor efectuate de o astfel de casă; agenţie. 2. Grupare din interiorul unui stat, unui partid etc., aflată în slujba unor forţe străine. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: agentur (DEX ’09).

AGENT, -Ă, agenţi, -te, substantiv masculin şi feminin 1. S.m. şi f. Reprezentant (oficial) al unei instituţii, al unei organizatii, al unui stat etc., care îndeplineşte anumite însărcinări. Agent diplomatic. Agent de transmisiuni. Agent provocator. Agent secret. 2. S.m. Factor activ care provoacă diferite fenomene fizice. chimice etc. Agenți atmosferici. Agenţi geografici = factori fizici […]

AGENEZIE substantiv feminin 1. Dezvoltare insuficientă sau nedezvoltare a unui organ sau a unui tesut în perioada embrionară. 2. Incapacitate de a procrea; sterilitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: agénésie (DEX ’09).

AGENDĂ, agende, substativ feminin 1. Carnet în care se notează lucrările ce urmează a fi executate la anumite date. 2. Ordine de zi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: agenda (DEX ’09).

AGEAMIU, -IE, ageamii, adjectiv, substativ şi feminin (Fam.) Începător, novice, profan; (om) nepriceput Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: aceml (DEX ’09).

AGĂȚĂTOR, -OARE, agățători, -oare, adjectiv, s.f. I. Adj. Care (se) agață.Plante agăţătoare. II. 1. S.f. Şiret sau lănțişor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte şi câte două înapoi, care le permit să se agaţe […]

AGĂTAT, -Ă, agățați, -te, adjectiv 1. Atârnat, spânzurat, suspendat. 2. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Prins fără voie într-un obiect ascutit care găureşte, deşiră, rupe o ţesătură. Rupt, găurit prin prindere într-un obiect ascutit. Sursa: DEX ’09

AGĂȚARE subtantiv feminin Acțiunea de a (se) agăța. Sursa: DEX ’09