A

AEROMOBIL, -A, aeromobili, -e, adjectiv , substantiv neutru 1. Adj. (Despre corpuri) Care se mişcă în aer. 2.S.n. Corp solid care se poate menţine şi mişca în aer. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aéromobile (DEX ’09).

AEROMETRU, aerometre, substantiv neutru Instrument care serveşte la măsurarea sau la determinarea densității aerului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aérometre (DEX ’09).

AEROMETRIE substantiv feminin Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului şi ale gazelor şi măsoară efectele lor mecanice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aérométriө (DEX ’09).

AEROMECANICĂ substantiv feminin Ramură a mecanicii care studiază mişcarea şi echilibrul gazelor; mecanica gazelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aéromécanique (DEX ’09).

AEROLOGIE substantiv feminin Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aérologie (DEX ’09).

AEROLOGIC, -A, aerologici, -ce, adjectiv Referitor la aerologie, de aerologie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aérologique (DEX ’09).

AEROLOG, -A, aerologi, -ge, substantiv masculin şi feminin (Rar la f.) Specialist în aerologie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aérologue (DEX ’09).

AEROLIT, aerolite, substantiv neutru Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aérolithe (DEX ’09).

AEROIONOTERAPIE, aeroionoterapii, substantiv feminin (Med.) Tratament cu aeroioni. Sursa: DEX ’09

AEROIONIZATOR, aeroionizatoare, substantiv neutru Aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi într-o încăpere în scopul obținerii unui aer asemănător celui natural. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aéroionisateur (DEX ’09).