Cum se pronunță: aferent

AFERENT, -A, aferenți, -te, adjectiv 1. Care este în legătură cu ceva, care depindede ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3.(Anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătund într-un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitaţiile periferice centrilor nervoşi. Sursa: DEX […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a afirma

AFIRMA, afirm, verb I. 1. Tranz. A susţine (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: affirmer și affirmare (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a afina

AFINA, afinez, verb I. Tranz. 1. A separa de impurităti o masă metalică. 2. A subta firele de lână, de bumbac etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și italiană: affiner și affinare (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a afilia

A AFILIA, afiliez, verb I. Refl. (Despre organizații, instituții etc.) A se alătura altei orgınizații, instituții etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: affilier (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →