A

ADVERSAR, -Ă, adversari, -e, substantiv masculin şi feminin Persoană care face concurenţă, care luptă împotriva alteia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. (Sport) Partener de întrecere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adversaire și adversarius (DEX ’09).

ADVERS, -Ă, adverşi, -se, adjectiv Aşezat în faţă, opus; fig. potrivnic, ostil, duşmănos. Parte adversă = adversar într-un proces, într-o afacere etc. Fig. Potrivnic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adverse și adversus (DEX ’09).

ADVERBIAL, -A, adverbiali, -e, adjectiv (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adverbial și adverbialis (DEX ’09).

AERISI, aerisesc, verb IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer¹ (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer¹. Refl. A ieşi afară pentru a respira aer¹ proaspăt; a se răcori. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: aériso (DEX ’09).

AERA, aerez, verb I. Tranz. 1. A introduce aer¹ (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducere de aer¹ (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aérer (DEX ’09).

ADVERB, adverbe, substantiv neutru Parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adverbe și adverbium (DEX ’09).

ADVENTIV, -A, adventivi, -e, adjectiv 1. (Bot.; despre plante) Originar din alte țări sau continente şi care s-a răspândit fără a fi cultivat. 2. (Despre ţesuturi, organe) Care se dezvoltă în alte locuri decât cele obişnuite, normale etc. Rădăcină adventivă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părti ale plantei. Mugure adventiv = mugure care […]

ADVENTIST, -A, adventişti, -ste, adjectiv, substantiv masculin şi feminin 1. Adj. Care aparține adventismului, privitor la adventism. 2. S.m. şi f. Adept al adventismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile engleză și franceză: adventist și adventiste (DEX ’09).

ADVENTISM substantiv neutru Numele unei doctrine religioase practicate de o sectă creştină care predică a doua venire” apropiată a lui Hristos. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile engleză și germană: adventism și adventismus (DEX ’09).

ADVENTICE substantiv feminin Foiţă externă care înveleşte arterele. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: adventice (DEX ’09).