ADVECȚIE, advecții, substantiv feminin Mişcare a aerului dintr-o zonă în direcție orizontală sau aproape orizontală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: advection (DEX ’09).
A
Cum se pronunță: adus
ADUS, -Ă, aduşi, -se, adjectiv Aplecat, încovoiat. – V. aduce. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: adunătură
ADUNĂTURĂ, adunături, substantiv feminin 1. Grup format prin adunarea la un loс a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (Peior.) Grămadă de oameni adunați din întâmplare, gloată, strânsură.- Aduna + suf. -ătură. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: ad valorem
AD VALOREM locuțiune adverbială (De obicei despre calcularea taxelor vamale) După valoare. Etimologie: expresie latinească. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: a acri
ACRI, acresc, verb IV. Tranz. şi refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. Refl. A se mura (1). Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau […]
Cum se pronunță: acrescent
ACRESCENT, -A, acrescenți, -te, adjectiv (Despre părţile unei plante) Carecreşte şi după fecundare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accrescent (DEX ’09).
Cum se pronunță: acrescământ
ACRESCĂMÂNT, acrescăminte, substantiv neutru Creştere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunţării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accroissement (DEX ’09).
Cum se pronunță: acreditiv
ACREDITIV, acreditive, substantiv neutru 1. Modalitate de decontare prin care o bancă îşi asumă responsabilitate de a plăti, din ordinul cumpărătorului, în favoarea vânzătorului de mărfuri sau servicii, o anumită sumă, cu condiţia ca vânzătorul să prezinte documentele prevăzute, care atestă livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor promise. 2. Document financiar de decontare prin intermediul băncii […]
Cum se pronunță: acreditat
ACREDITAT, -Ă, acreditaţi, -te, adjectiv (Adesea substantivat) Împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin. -V. acredita. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: acreditare
ACREDITARE, acreditări, substantiv feminin Acţiunea de a acredita. Scrisori de acreditare = documente prin care se atestă împuternicirea unui reprezentant diplomatic. – V. acredita. Sursa: DEX ’09
