APOSTROF, apostrofuri, substantiv neutru – 1. Semn ortografic în formă de virgulă, care marchează dispariția accidentală în rostire a unor sunete. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: apostrophe. (DEX ’09)
A
Cum se pronunță: antropogeneză
ANTROPOGENEZĂ, substantiv feminin – 1. Procesul apariției și dezvoltării omului, a speciei umane. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: anthropogenèse. (DEX ’09)
Cum se pronunță: antivirus
ANTIVIRUS, (1) antivirusuri, substantiv neutru, (2) antiviruși, substantiv masculin – 1. Substanță care împiedică dezvoltarea virușilor. 2. Program care protejează preventiv stocurile de informație din calculator, detectează virusarea și asigură tratamentul. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: antivirus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: anticariat
ANTICARIAT, anticariate, substantiv neutru – 1. Unitate comercială care achiziționează și vinde cărți vechi sau obiecte vechi de artă 2. Magazin în care se vând cărți vechi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: anticar. (DEX ’09)
Cum se pronunță: ancestral
ANCESTRAL, ancestrali, adjectiv – 1. Ereditar, moștenit, strămoșesc, străvechi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ancestral. (DEX ’09)
Cum se pronunță: ambidextru
AMBIDEXTRU, ambidextri, substantiv masculin, adjectiv – 1. (Persoană) care se folosește cu aceeași îndemânare de ambele mâini. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ambidextre. (DEX ’09)
Cum se pronunță: ambasador
AMBASADOR, ambasadori, substantiv masculin – 1. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt/Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ambassadeur. (DEX ’09)
Cum se pronunță: alchimist
ALCHIMIST, alchimiști, substantiv masculin – 1. Persoană care practica alchimia. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: alchimiste. (DEX ’09)
Cum se pronunță: acompaniament
ACOMPANIAMENT, acompaniamente, substantiv neutru – 1. Însoțire a unei melodii cu altă melodie potrivită. 2. Parte muzicală, instrumentală sau orchestrală, care însoțește și susține un solist sau un ansamblu coral. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accompagnement. (DEX ’09)
Cum se pronunță: asertiv
asertiv, asertivă adjectiv 1. Cu caracter de aserțiune. Declarativ. DEX ’09 DEX ’98 MDN ’00 Sinonime: asertoric declarativ Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: assertif DEX ’09
