A

ACERA verb I v. acira Sursa: DEX ’09

ACELA, ACEEA, aceia, acelea, pronume demonstrativ, adjectiv pronominal demonstrativ (postpus) 1. Pron. m. şi f. (postpus) (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de vorbitor) Cine e acela? Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic; însemnat; extraordinar. Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. Drept aceea […]

ACEL, ACEA pronume demonstrativ v. acela. Sursa: DEX ’09

ACEFALIE substantiv feminin 1. (Zool.) Lipsă a capului, specifică unor animale inferioare. 2. (Med.) Monstruozitate congenitală (incompatiblă cu viata) care constă în lipsa capului la făt. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: acéphalie (DEX ’09).

ACEFAL, -A, acefali, -e, adjectiv (Zool.; despre unele animale inferioare) Fără cap. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: acéphale (DEX ’09).

ACCIZĂ, accize, substantiv neutru 1. Impozit indirect care se percepe în unele tări asupra unor obiecte de consum. 2. (Înv.) Taxă de consumație, de barieră şi vamală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accise (DEX ’09).

ACCIZARE, accizări, substantiv feminin Acţiunea de a acciza. – V. acciza. Sursa: DEX ’09

ACCIZ substantiv neutru v. acciză. Sursa: DEX ’09

ACCIDENȚĂ, accidențe substantiv feminin Lucrare tipografică de tip special care foloseşte în mod variat literele, liniile şi ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: akzidenz (DEX ’09).

ACCIDENTAT, -Ă, accidentați, -te, adjectiv 1. (Adesea substantivat) (Persoană) care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezintă neregularități. -V. accidenta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accidenté (DEX ’09).