CĂPRIȚĂ, căprițe, substantiv feminin 1. Diminutiv al lui capra; caprisoara; 2. Planta erbacee alburie, cu flori verzi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: capră + suf. -iță (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: căpriu
CĂPRIU, –IE, căprii, adjectiv: (rar) Căprui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: capră + suf. -iu (DEX ’09).
Cum se pronunță: căprui
CĂPRUI, -E, căprui, adjectiv: (Despre ochi) De culoare cafenie-galbuie; capriu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: capră + suf. -ui (DEX ’09).
Cum se pronunță: căpșor
CĂPȘOR, căpșoare, substantiv neutru: Diminutiv al lui cap. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cap + suf. -(u)șor (DEX ’09).
Cum se pronunță: căpșun
CĂPȘUN, căpșuni, substantiv masculin: Planta erbacee taratoare din familia rozaceelor, cu frunze trifoliate si cu flori mici albe, cultivata pentru fructele ei comestibile (Fragaria moschata). Sursa: DEX ’09 Etimologie: din căpșună (DEX ’09).
Cum se pronunță: căpșună
CĂPȘUNĂ, căpșune/căpșuni, substantiv feminin: Fruct fals al capsunului, format din ingrosarea receptaculului floral in care sunt ingropate fructele propriu-zise, asemanatoare cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare rosie, carnos, parfumat si gustos. Sursa: DEX ’09 Etimologie: probabil din căpușă (învechit „căpșună”) + suf. -ună (DEX ’09).
Cum se pronunță: căpșunică
CĂPȘUNICĂ, căpșunele, substantiv feminin 1. Diminutiv al lui capsuna; 2. Varietate de struguri nealtoiti; 3. Vin rezultat din capsunica. Sursa: DEX ’09 Etimologie: căpșună + suf. -ică (DEX ’09).
Cum se pronunță: căptușeală
CĂPTUȘEALĂ, căptușeli, substantiv feminin 1. Panza sau stofa cu care se dubleaza, in interior, un obiect de imbracaminte, pentru a-i da un aspect mai ingrijit si pentru a-l face mai calduros; 2. Panza sau stofa cu care se invelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare; 3. Strat rezistent de lemn, de metal sau […]
Cum se pronunță: căptușire
CĂPTUȘIRE, căptușiri, substantiv feminin: Acțiunea de a (se) căptuși și rezultatul ei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a căptuși (DEX ’09).
Cum se pronunță: căpuire II
CĂPUIRE, căpuiri, substantiv feminin: Operatie prin care se turteste extremitatea libera a corpului unui nit, pentru a forma al doilea cap. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din cap (DEX ’09).

