CĂPUIRE, căpuiri, substantiv feminin: Actiunea de a capui si rezultatul ei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a căpui (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: căpuitor
CĂPUITOR, căpuitoare, substantiv neutru: Unealta de fierarie cu care se executa capuirea; buterola. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din cap (DEX ’09).
Cum se pronunță: căpușă
CĂPUȘĂ, căpușe, substantiv feminin I. 1. (la plural) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se infig in pielea animalelor si a omului si se hranesc cu sange; (si la singular) animal care face parte din acest gen; 2. (fig.; in sintagma) Firma-capusa = firma parazitara pe langa o institutie sau o intreprindere mai […]
Cum se pronunță: căpută
CĂPUTĂ, căpute, substantiv feminin 1. Parte a incaltamintei care acopera partea superioara a labei piciorului; 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusa talpii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: căputare
CĂPUTARE, căputări, substantiv feminin: (rar) Actiunea de a caputa. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a căputa (DEX ’09).
Cum se pronunță: cărare
CĂRARE, cărări, substantiv feminin 1. Drum ingust pe care se poate umbla numai cu piciorul; 2. Linie obtinuta prin despartirea in doua a parului de pe cap. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: carraria (DEX ’09).
Cum se pronunță: cărat
CĂRAT, substantiv neutru 1. Actiunea de a (se) cara; transport de materiale (in cantitate mare); 2. Timpul cand se cara fanul sau recolta. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cărare, ducere, dus, purtare, transport, transportare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a căra (DEX ’09).
Cum se pronunță: a cărăuși
A CĂRĂUȘI, cărăușesc, verb: A face carausie, a se ocupa cu carausia. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din cărăuș (DEX ’09).
Cum se pronunță: cărăbuș
CĂRĂBUȘ, cărăbuși, substantiv masculin: Insecta coleoptera foarte daunatoare, de culoare castanie, cu elitrele dure, care apare pe la inceputul lunii mai si se hraneste cu frunzele arborilor (iar larva ei, cu radacinile unor plante). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Melolontha melolontha) (reg.) bondar, vruh, gândac-de-mai, (prin Munt.) găinușă, (Transilv.) gongălău (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Carab[aș] (rar […]
Cum se pronunță: cărăbușel
CĂRĂBUȘEL, cărăbușei, substantiv masculin: Insecta daunatoare din ordinul coleopterelor, asemanatoare cu carsbusul, dar mai mica si mai paroasa decat acesta. Sursa: DEX ’09 Sinonime: hrișcar, cărăbuș-de-hrișcă, gândac-de-hrișcă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: cărăbuș + suf. -el (DEX ’09).
