C

CĂRĂMIDĂ, cărămizi, substantiv feminin: Material de constructie artificial, avand forma unei piese prismatice, obtinut dintr-un amestec de argila, nisip si apa sau din alte materiale (beton, zgura de furnal etc.), uscat la soare sau ars in cuptor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: keramídi (DEX ’09).

CĂRĂMIDAR, cărămidari, substantiv masculin: Persoana care fabrica sau vinde caramizi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Transilv. și Maram.) teglar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: cărămidă + suf. -ar (DEX ’09).

CĂRĂMIDĂRIE, cărămidării, substantiv feminin: Loc special amenajat (impreuna cu instalatiile) pentru fabricarea caramizilor; fabrica de carsmida. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărămidă + suf. -ărie (DEX ’09).

CĂRĂMIDĂRIE, substantiv feminin: Meșteșugul fabricării cărămizilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărămidar + suf. -ie (DEX ’09).

CĂRĂMIZIU, –IE, cărămizii, adjectiv: De culoarea cărămizii; roșiatic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: roșcat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: cărămidă + suf. -iu (DEX ’09).

CĂRĂRAT, -Ă, cărărați, -te, adjectiv: (rar) Cu multe cărări. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărare + suf. -at (DEX ’09).

CĂRĂRUIE, cărărui, substantiv feminin: Diminutiv al lui cărare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărare + suf. -uie (DEX ’09).

CĂRĂȘEL, cărășele, substantiv neutru: Numele unui dans popular cu miscari vioaie; melodie dupa care se executa acest dans. Sursa: DEX ’09 Etimologie: căraș + suf. -el (DEX ’09).

CĂRĂTURĂ, cărături, substantiv feminin 1. Actiunea de a cara; transport; 2. Cantitate dintr-o povara, cat se poate cara o data (cu caruta, cu carul etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie: a căra + suf. -ătură (DEX ’09).

CĂRĂUȘ, cărăuși, substantiv masculin 1. Carutas; 2. (art.) Numele unei stele mici din Carul-Mare, situata langa a doua stea din protap. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a căra + suf. -uș (DEX ’09).