CĂLĂTORIE, călătorii, substantiv feminin: Actiunea de a calatori, drum pe care il face cineva intr-un loc (mai departat). Sursa: DEX ’09 Sinonime: deplasare, drum, voiaj, (înv.) plimbare, umblet (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: călător + suf. -ie (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: călător
CĂLĂTOR, -OARE, călători, -oare, adjectiv 1. (și substantiv masculin și feminin) (Persoana) care calatoreste, care se afla in calatorie; 2. (Despre popoare) Nomad; 3. (Despre pasari) Care pleaca iarna in tari mai calde; migrator; 4. (fig.) Care trece repede; trecator, nestatornic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: drumeț, (reg.) drumaș, (Transilv.) drumar, drumătoriu, (înv.) strainic, trecător, pasager, […]
Cum se pronunță: călărime
CĂLĂRIME, substantiv feminin (înv.): Oaste călare, cavalerie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Călare + suf. -ime (DEX ’09).
Cum se pronunță: călărie
CĂLĂRIE, substantiv feminin 1. Acțiunea de călări; 2. Ramura sportiva care consta in conducerea calului din pozitia incalecat, in probe de alergare, sarituri, dresaj etc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: călărit, echitație (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Călare + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: călăreț
CĂLĂREȚ, -EAȚĂ, călăreți, –ețe, substantiv masculin și feminin și adjectiv 1. (Persoana) care calareste, (sportiv) care practica calaria; 2. (subst. masculin) Denumire data unor piese si instrumente: a) placa mica de metal care se prinde in partea superioara a unei fise dintr-o cartoteca de biblioteca sau de contabilitate; b) mica piesa de sarma de forma […]
Cum se pronunță: călărește
CĂLĂREȘTE, adverb (înv., rar): Călare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Călare + suf. -ește (DEX ’09).
Cum se pronunță: călărășeancă
CĂLĂRĂȘEANCĂ, călărășence, substantiv feminin: Femeie originara sau locuitoare din municipiul Calarasi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: călărășean + suf. -că (DEX ’09).
Cum se pronunță: călărășean I
CĂLĂRĂȘEAN, călărășeni, substantiv masculin: Persoana originara sau locuitor al municipiului Calarasi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Călărași + suf. -ean (DEX ’09).
Cum se pronunță: călărășean II
CĂLĂRĂȘEAN, –ANĂ, călărășeni, –ene, adjectiv: Care apartine municipiului Calarasi sau calarasenilor; privitor la municipiul Calarasi ori la calaraseni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Călărași + suf. -ean (DEX ’09).
Cum se pronunță: călăraș
CĂLĂRAȘ, călărași, substantiv masculin 1. (la plural; in Evul Mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (si la singular) membru al acestui corp militar; 2. Coarda de rod la vita de vie, scurtata la 4-6 muguri si plasata calare pe coarda de doi ani. Sursa: DEX ’09 Etimologie: […]
