CĂLĂFĂTUIRE, călăfătuiri, substantiv feminin: Actiunea de a calafatui si rezultatul ei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: calfatare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a călăfătui (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: călare
CĂLARE, adverb (adesea adjectival): Incalecat pe cal, pe alt animal sau, prin extensiune, pe un obiect. Sursa: DEX ’09 Sinonime: încălecat, (Mold., Transilv. și Ban.) călărește, ecvestru (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: caballaris, -em (DEX ’09).
Cum se pronunță: căiță
CĂIȚĂ, căițe, substantiv feminin 1. (reg.) Boneta, scufie, caciulita; 2. (pop.) Membrana care inveleste capul unor copii nou-nascuti, tichie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă: kaica (DEX ’09).
Cum se pronunță: căișor
CĂIȘOR, căișori, substantiv masculin 1. Diminutiv al lui cal; 2. (la plural) Calusei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cal + suf. -ișor (DEX ’09).
Cum se pronunță: căință
CĂINȚĂ, căințe, substantiv feminin 1. Regret, remuscare; 2. (bis.) Durere a sufletului si repulsie fata de pacatele savarsite, impreuna cu hotararea de a nu mai pacatui in viitor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: regret (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a căi + suf. -ință (DEX ’09).
Cum se pronunță: căinare
CĂINARE, căinări, substantiv feminin: Acțiunea de a (se) căina. Sursa: DEX ’09 Sinonime: văitat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a (se) căina (DEX ’09).
Cum se pronunță: căierel
CĂIEREL, căierele, substantiv neutru: (rar) Diminutiv al lui caier. Sursa: DEX ’09 Etimologie: caier + suf. -el (DEX ’09).
Cum se pronunță: căftănie
CĂFTĂNIE, substantiv feminin (înv.): Privilegiul de a purta caftan. Sursa: DEX ’09 Sinonime: boierie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: caftan + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: căftănel
CĂFTĂNEL, căftănele, substantiv neutru: (Rar) Diminutiv al lui caftan. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Caftan + suf. -el (DEX ’09).
Cum se pronunță: cădire
CĂDIRE, cădiri, substantiv feminin: (Rar) Actiunea de a cadi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cădi (DEX ’09).
