CAZACLIU, cazaclii, substantiv masculin (înv.): Negustor cazac care facea negot cu vinuri, cu blanuri etc. intre Ucraina si Moldova. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kazakh (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: cazacioc
CAZACIOC, cazaciocuri, substantiv neutru (reg.): Dansul căzăceasca. Sursa: DEX ’09 Sinonime: căzăcească, (reg.) cazacincă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: kazaciok (DEX ’09).
Cum se pronunță: cazacincă
CAZACINCĂ, substantiv feminin (reg.): Dansul căzăceasca. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cazacioc, căzăcească (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: de la cazac (DEX ’09).
Cum se pronunță: cazacă
CAZACĂ, cazace, substantiv feminin: Bluza cu maneci largi, lunga pana mai jos de talie, incheiata la gat intr-o parte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: casaque (DEX ’09).
Cum se pronunță: cazac
CAZAC, cazaci, substantiv masculin 1. Membru al unei colectivitati (etnice rusesti) formate din oameni liberi, mai ales din fosti tarani fugiti de pe mosiile stapanilor feudali rusi si poloni, care, in sec. XV si XVI, s-au asezat in regiunile de margine ale statelor rus si polono-lituanian, unde au format unitati militare autonome; 2. (In Rusia, […]
Cum se pronunță: caz
CAZ, cazuri, substantiv neutru 1. Imprejurare, circumstanta, situatie; 2. Intamplare, eveniment; accident; 3. (Urmat de determinari) Imbolnavire, boala; 4. (Gram.) Categorie specifica numelui, prin care se exprima raporturile logice dintre nume si diverse parti ale propozitiei; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprima diferitele functiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui si numeralului. Sursa: […]
Cum se pronunță: a caza
A CAZA, cazez, verb: A instala pe cineva temporar intr-o locuinta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caser (DEX ’09).
Cum se pronunță: cazemată
CAZEMATĂ, cazemate, substantiv feminin: Lucrare de aparare, construita din lemn si pamant sau din beton armat, in care sunt instalate diferite mijloace de lupta impotriva artileriei si impotriva bombardamentelor aeriene; buncar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: casemate (DEX ’09).
Cum se pronunță: cartușerie
CARTUȘERIE, cartușerii, substantiv feminin: Secţie dintr-un arsenal unde se fabrică şi se depozitează cartuşe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din cartuș (DEX ’09).
Cum se pronunță: cartușieră
CARTUȘIERĂ, cartușiere, substantiv feminin 1. Cutie mică din metal sau din piele pentru cartuşe care se fixează de centură; 2. Centură având cuiburi în formă de tub, în care se pun cartuşele. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) patrontaș, (înv. și reg.) palașcă, (reg.) lăduncă, patrontașcă, (înv.) geantă, sumcă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din […]
