CARABAN, carabani, substantiv masculin: Gândac de talie mare, de culoare castanie, cu un corn întors spre spate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: nasicorn, rădașcă, răgace (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză: karabishte (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: carab
CARAB, carabi, substantiv masculin: Insectă coleopteră, cu corpul alungit, cu picioare lungi şi de culoare aurie sau roşie bronzată, care se hrăneşte cu viermi, larve şi melci. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carabe; limba latină: carabus (DEX ’09).
Cum se pronunță: car III
CAR, caruri, substantiv neutru: Piesă mobilă şi glisantă a unor maşini. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: chariot (DEX ’09).
Cum se pronunță: car II
CAR, cari, substantiv masculin 1. (la plural) Specie de insecte mici, dăunătoare, având corpul păros şi picioare scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc cu acesta; 2. Insectă din această specie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: carius (DEX ’09).
Cum se pronunță: car I
CAR, care, substantiv neutru 1. Vehicul cu patru roţi tras, de obicei, de boi, folosit pentru transportarea încărcăturilor mari; 2. Cantitate de material care încape într-un asemenea vehicul; 3. (în antichitate) Trăsură cu două roţi, trasă de cai şi folosită la festivităţi şi ceremonii; 4. (fig.) Cantitate mare de ceva; grămadă; mulţime; 5. Carul-Mare = […]
Cum se pronunță: capuținer
CAPUȚINER, capuținere, substantiv neutru: (înv.) Cafea neagră preparată cu puţin lapte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Kapuziner (DEX ’09).
Cum se pronunță: capucin
CAPUCIN, -Ă, capucini, -e, adjectiv (și substantiv): (în biserica catolică) Care ţine de ordinul călugărilor franciscani. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: cappuccino (DEX ’09).
Cum se pronunță: capuchehaia
CAPUCHEHAIA, capuchehaiale, substantiv feminin: (ist.) Diplomat român la Poarta Otomană. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kapikáhayasi (DEX ’09).
Cum se pronunță: captură
CAPTURĂ, capturi, substantiv feminin 1. Bunuri materiale capturate de la inamic; pradă de război; trofeu; 2. (fiz.) Proces prin care un nucleu captează un electron din exterior. Sursa: DEX ‘0 Sinonime: capturare, (mil.) pradă, (înv.) duium, plean, pleașcă, priză. (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: captura; limba franceză: capture (DEX ’09).
Cum se pronunță: captor
CAPTOR, captoare, substantiv neutru: (telec.) Dispozitiv pentru transformarea semnalelor acustice şi optice în semnale electrice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: capteur (DEX ’09).
