CÂRC, interjecție (pop., fam.) în expr.: A nu (mai) zice (sau spune) (nici) cârc = a nu (mai) spune nicio vorbă, a tăcea chitic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: formație onomatopeică (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: cârâitor
CÂRÂITOR, -OARE, cârâitori, -oare, adjectiv: Care cârâie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cârâi + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârâitoare
CÂRÂITOARE, cârâitori, substantiv feminin: Scartaitoare cu care se alunga pasarile. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cârâi + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: căutat I
CĂUTAT, substantiv neutru: Căutare; acțiunea de a căuta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a căuta (DEX ’09).
Cum se pronunță: căutat II
CĂUTAT, -Ă, căutați, -te, adjectiv: (Despre stil, vorbire, gesturi etc.) Ales cu grija exagerata; afectat, pedant. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a căuta (DEX ’09).
Cum se pronunță: căuș
CĂUȘ, căușe, substantiv neutru 1. Vas de lemn in forma de cupa sau de lingura mare, folosit pentru a lua apa, faina, graunte etc.; 2. Lingura mare de lemn cu care se toarna vinul din pritoaca in cada; 3. Lingura de forma speciala folosita la prepararea branzeturilor, cu care se scoate, se asaza si se […]
Cum se pronunță: căulă
CĂULĂ, căule, substantiv feminin: (reg.) Plută mică, întrebuințată ca pod umblător. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: cățuie
CĂȚUIE, cățui, substantiv feminin: Vas de metal sau de pamant in care se ard mirodenii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: afumătoare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: katdzí („lopățică pentru jăratic”) (DEX ’09).
Cum se pronunță: cățeluș
CĂȚELUȘ, cățeluși, substantiv masculin: Diminutiv al lui cățel. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cățel + suf. -uș (DEX ’09).
Cum se pronunță: cățelandru
CĂȚELANDRU, cățelandri, substantiv masculin: Cățel mai mare; prin extensiune: pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele). Sursa: DEX ’09 Etimologie: cățel + suf. -andru (DEX ’09).
