CĂȚEL, căței, substantiv masculin I. 1. Pui de caine; 2. (fig.) Om lingusitor si fara scrupule; II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: catellus (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: cățea
CĂȚEA, cățele, substantiv feminin 1. Femela cainelui; 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate; 3. (fig.) (arg.) Mitraliera. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: catella (DEX ’09).
Cum se pronunță: cățărător
CĂȚĂRĂTOR, -OARE, cățărători, -oare, adjectiv și substantiv: (Persoană) care se cațără. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cățăra + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: cătușnică
CĂTUȘNICĂ, cătușnici, substantiv feminin (reg.): Planta erbacee melifera, cu miros aromatic, cu flori albe sau rosietice, cu proprietati tonice, excitante. Sursa: DEX ’09 Sinonime: melisă, roiniță,(reg.) iarba-mâței, iarba-vântului, iarbă-flocoasă, minta-mâței (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: cătușă + suf. -nică (DEX ’09).
Cum se pronunță: cătușă
CĂTUȘĂ, cătușe, substantiv feminin 1. Fiecare dintre cele doua inele metalice, legate intre ele printr-un lant, cu care se leaga uneori mainile (si picioarele) arestatilor; 2. Planta erbacee melifera, cu flori albastre-violacee si cu miros greu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cată + suf. -ușă (DEX ’09).
Cum se pronunță: cărnos
CĂRNOS, -OASĂ, cărnoși, -oase, adjectiv 1. Care are multa carne; musculos; 2. (Despre fructe, frunze, tulpini) Cu mult miez. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: carnosus (DEX ’09).
Cum se pronunță: cărniță
CĂRNIȚĂ, cărnițe, substantiv feminin: Diminutiv al lui carne. Sursa: DEX ’09 Etimologie: carne + suf. -iță (DEX ’09).
Cum se pronunță: cărnărie
CĂRNĂRIE, substantiv feminin: Cantitate mare de carne. Sursa: DEX ’09 Etimologie: carne + suf. -ărie (DEX ’09).
Cum se pronunță: cărășel I
CĂRĂȘEL, cărășei, substantiv masculin: Diminutiv al lui căraș. Sursa: DEX ’09 Etimologie: căraș + suf. -el (DEX ’09).
Cum se pronunță: căprărie
CĂPRĂRIE, căprării, substantiv feminin 1. (inv.) Mic detasament de soldati sub comanda unui caprar; 2. (fam.) Categorie, grup. Sursa: DEX ’09 Etimologie: căprar + suf. -ie (DEX ’09).
