C

CEALMA, cealmale, substantiv feminin: (înv.) Turban. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çalma (DEX ’09).

CEAIR, ceairuri, substantiv neutru: (înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); prin extensiune, câmpie nelucrată în apropierea unei ape. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çair (DEX ’09).

CEAINIC, ceainice, substantiv neutru: Vas special in care se fierbe apa pentru ceai sau in care se opareste ceaiul. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: ceainik (DEX ’09).

CEAINĂRIE, ceainării, substantiv feminin: Local în care se servește ceai. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ceaină (învechit „ceainărie” din limba rusă) + -ărie (DEX ’09).

CEAI, substantiv masculin: Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei bauturi cu efect excitant (Thea sinensis); prin restricție frunzele (uscate ale) acestui arbust. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: čai (DEX ’09).

CEAI, ceaiuri, substantiv neutru 1. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Bautura obtinuta prin maceratia, infuzia sau decoctia frunzelor de ceai sau a unor plante medicinale; 2. Timpul, masa (de dimineata) la care se bea ceaiul; 3. Reuniune intre prieteni, in cursul dupa-amiezii, la care se serveste ceai sau diferite gustari si se […]

CEAGLĂ, ceagle, substantiv feminin: (reg.) Tarnacop pentru spart gheata. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: csáklya (DEX ’09).

CEAFĂ, cefe, substantiv feminin 1. Partea de dinapoi a gatului sau, prin extensiune, a capului; 2. Specialitate de carne de porc din regiunea cefei, afumata sau sarata. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză: čafë (DEX ’09).

CEADIRIU, –IE, ceadirii, adjectiv: (înv.) Verde ca paiul grâului necopt. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çadırı (DEX ’09).