CEACȘIRI, substantiv masculin plural: (înv.) Pantaloni turcești largi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çaksır (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: ceac-pac
CEAC-PAC, adverb: (fam.) Așa și așa, nici prea bine, nici prea rău. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çatpat („din când în când; pe ici pe colo”) (DEX ’09).
Cum se pronunță: cercetășie
CERCETĂȘIE, substantiv feminin: Organizație cu caracter sportiv-educativ, care cuprindea tineretul din școlile secundare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cerectaș + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: cercetășesc
CERCETĂȘESC, -EASCĂ, cercetășești, adjectiv: De cercetași. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cercetaș + suf. -esc (DEX ’09).
Cum se pronunță: cercetat
CERCETAT, -Ă, cercetați, -te, adjectiv 1. Examinat cu atentie; observat, controlat; 2. Studiat; 3. Care a fost chestionat; 4. (Jur.) Care este anchetat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cerceta (DEX ’09).
Cum se pronunță: cercetaș
CERCETAȘ, -Ă, cercetași, -e, substantiv masculin și feminin 1. Persoana trimisa sa cerceteze, sa ia informatii despre ceva; militar care executa o cercetare; 2. Persoana care facea parte din organizatia cercetasiei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cerceta + suf. -aș (DEX ’09).
Cum se pronunță: cercetare
CERCETARE, cercetări, substantiv feminin 1. Actiunea de a (se) cerceta si rezultatul ei; 2. Investigatie originala in scopul dobandirii de noi cunotinte stiintifice sau tehnologice; 3. (jur.) Activitate desfaurata de organele de urmarire penala pentru strangerea si verificarea probelor cu privire la savarsirea unei infractiuni si pentru descoperirea si prinderea infractorului; 4. (mil.) Actiune de […]
Cum se pronunță: cerceluș
CERCELUȘ, cerceluși, substantiv masculin I. Diminutiv al lui cercel; II. (bot.) 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative, cu frunze opuse regulate, cu flori rosii, galbene-verzui sau pestrite; fucsie (Fuchsia); 2. (la plural) Lacramioare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cercel + suf. -uș (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerceloi
CERCELOI, cerceloi, substantiv masculin: (rar) Augmentativ al lui cercel. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cercel + suf. -oi (DEX ’09).
Cum se pronunță: cercelat
CERCELAT, -Ă, cercelați, -te, adjectiv: Împodobit cu cercei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cercel + suf. -at (DEX ’09).
