CERCOPITEC, cercopiteci, substantiv masculin: Maimuță africană de talie mijlocie, cu botul turtit și cu coada lungă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cercopithèque (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: cerci
CERCI, substantiv masculin (plural): Pereche de formațiuni filamentoase terminale la unele insecte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cerque (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerchist
CERCHIST, -Ă, cerchiști, -ste, adjectiv și substantiv: (Membru) al Cercului literar de la Sibiu, format in jurul lui Lucian Blaga. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cerc + suf. -ist (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerchez
CERCHEZ, -Ă, cerchezi, -e, I. substantiv masculin și feminin: Persoană care aparține populației din Republica Autonomă Karaceaevo-Cerkessă sau este originară de acolo; II. adjectiv: Care aparține Republicii Autonome Karaceaevo-Cerkessă sau cerchezilor, privitor la această republică ori la cerchezi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: Çerkez (DEX ’09).
Cum se pronunță: cercevea
CERCEVEA, cercevele, substantiv feminin: Cadru in care este fixat geamul la o fereastra sau la o usa; lemnaria (in forma de cruce) din mijlocul ferestrei, in care sunt montate geamurile. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cadru, ramă, toc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: çerçeve (DEX ’09).
Cum se pronunță: cercetător
CERCETĂTOR, -OARE, cercetători, -oare, I. adjectiv: Care cerceteaza; II. substantiv masculin și feminin: Persoana care se ocupa cu cercetarea in domeniul stiintei sau al tehnicii; om de stiinta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cerceta + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: a cercui
A CERCUI, cercuiesc, verb 1. A lega, a strange cu cercuri un vas de doage, o roata de car etc.; a freta; 2. (fig.) A limita, a margini; 3. A se aseza in forma de cerc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cerc + suf. -ui (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerebral
CEREBRAL, -Ă, cerebrali, -e, adjectiv 1. Care apartine creierului, privitor la creier si la functiile lui; 2. Intelectual, rational, mintal; 3. (despre oameni; adesea substantivat) Care se conduce (uneori in mod exagerat) numai dupa criteriile ratiunii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cérébral (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerebelos
CEREBELOS, -OASĂ, cerebeloși, -oase, adjectiv: Al cerebelului, care se refera la cerebel. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cérébelleux (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerebel
CEREBEL, cerebele, substantiv neutru: Parte a sistemului nervos central situata in regiunea posterioara si inferioara a emisferelor cerebrale, cu rol important in reglarea miscarilor; creierul mic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: cerebellum (DEX ’09).
