C

CÂTEODATĂ, adverb: Din timp in timp, cand si cand, uneori. Sursa: DEX ’09 Etimologie: câte + o + dată (DEX ’09).

CÂTELEA, câta, pronume, adjectiv pronominal: (Precedat de articolul „al”, „a”; se intrebuinteaza in propozitii interogative pentru a afla locul pe care il ocupa cineva sau ceva intr-o ierarhie, intr-o serie de fiinte sau de lucruri de acelasi fel) Al catelea a reusit?, A cata casa? Sursa: DEX ’09 Etimologie: câte + le +a (DEX ’09).

CÂTE, adverb 1. (Formeaza numerale colective) Cate trei; 2. (Formeaza numerale distributive) Doua cate doua; 3. (expr.) Una cate una sau unul cate unul = rand pe rand, una dupa alta sau unul dupa altul; Cate una (strasnica) = ceva neobisnuit, grozav etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbalatină: cata (modificat după pluralul […]

CÂT, -Ă, câți, -te, 1. pronume interogativ: (Cu) ce pret? In ce numar? in ce cantitate? ce durata de timp? cat costa?; 2. pronume nehotărât: (Adesea cu valoare de adj. nehot.) Tot ce, toate care; (la plural) cei care. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: quantus (contaminat cu limba latină quotus și […]

CÂT, I. conjuncție: 1. (Introduce propozitii temporale) in timpul in care…, atata limp, pana cand…; 2. (Introduce propozitii modale sau atributive) in masura, in gradul in care…; 3. inv. si pop. (introduce propozitii consecutive) incat, cat pe ce; 4. (Introduce propozitii concesive) desi, cu toate ca, oricat; 5. (Introduce propozitii completive directe) am platit cat […]

CÂT, câturi, substantiv neutru: (mat.) Numar rezultat dintr-o impartire, rezultatul unei impartiri; raport care exista intre doua numere sau doua marimi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: quantus (contaminat cu limba latină quotus și cata) (DEX ’09).

CÂȘTIGĂTOR, -OARE, câștigători, -oare, adjectiv și substantiv 1.  (Persoana) care a obtinut un castig material, o superioritate asupra alteia intr-o intrecere (in munca, in sport etc.); 2. Care asigura castigul, care da dreptul la castig sau dovedeste acest drept. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a câștiga + suf. -ător (DEX ’09).

CÂȘTIGAT, -Ă, câștigați, -te, adjectiv 1. Care a fost obtinut de cineva; 2. (Despre oameni) Care s-a ales cu un folos (din ceva), care si-a imbogatit cunostintele, experienta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a câștiga (DEX ’09).

CÂȘTIGARE, substantiv feminin: Acțiunea de a câștiga. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a câștiga (DEX ’09).

CÂȘTIG, câștiguri, substantiv neutru: Ceea ce câștigă cineva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din a câștiga (derivat regresiv) (DEX ’09).