E

ELECTROACUSTICĂ, substantiv feminin: Ramură a acusticii care se ocupă cu transformarea oscilaţiilor acustice în oscilaţii electromagnetice şi cu aplicaţiile acestor transformări. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électroacustique; limba germană: Elektroakustik (DEX ’09).

ELECTRIZANT, -Ă, electrizanți, -te, adjectiv 1. Care electrizează; 2. (fig.) Care provoacă un mare entuziasm. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électrisant (DEX ’09).

ELECTRIZABIL, -Ă, electrizabili, -e, adjectiv: Care poate fi electrizat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électrisable (DEX ’09).

ELECTRICITATE, substantiv feminin 1. Formă de energie produsă de mişcarea şi de interacţiunea unor particule purtătoare de sarcină electrică; 2. Totalitate a fenomenelor electrice; 3. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fiz.) sarcină (electrică), lumină electrică (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électricité; limba […]

ELECTRICIAN, –ANĂ, electricieni, –ene, substantiv masculin și feminin: Muncitor specializat în lucrări de construcţie, instalare şi reparare a maşinilor şi aparatelor electrice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électricien (DEX ’09).

ELECTRIC, -Ă, electrici, -e, adjectiv 1. Care ţine de electricitate; propriu electricităţii; 2. Care produce electricitate; producător de electricitate; 3. Care funcţionează cu ajutorul electricităţii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électrique; limba latină: electricus (DEX ’09).

ELECTORAT, electorate, substantiv neutru: Totalitate a alegătorilor în cadrul unor alegeri generale. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pol.) alegători (plural) (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électorat; limba germană: Elektorat (DEX ’09).

ELECTORAL, -Ă, electorali, -e, adjectiv: Care ţine de alegeri; propriu alegerilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électoral (DEX ’09).

ELECTOR, -OARE, electori, -oare, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care participă la alegeri; persoană cu drept electiv; alegător; 2. (în Germania feudală) Principe sau prelat care avea dreptul să aleagă pe împărat; 3. (în trecut) Persoana care reuşea să adune un anumit număr de voturi pentru partidul său. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit […]

ELECTIV, -Ă, electivi, -e, adjectiv: Care este numit sau conferit prin alegeri; bazat pe alegeri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électif; limba latină: electivus (DEX ’09).