ESCALADARE, escaladări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a escalada; 2. (fig.) Extindere treptată prin intensificarea unei acţiuni, a unui conflict. Sursa: DEX ’09 Sinonime: suire, suiș, urcare, sărire, sărit, trecere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a escalada (DEX ’09).
E
Cum se pronunță: escaladă
ESCALADĂ, escalade, substantiv feminin (livr.) 1. Creștere rapidă; 2. Ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: escalade; limba italiană: scalata (DEX ’09).
Cum se pronunță: escală
ESCALĂ, escale, substantiv feminin 1. Oprire, prevăzută în itinerarul unui vapor sau al unui avion, pentru a îmbarca sau a debarca pasagerii (sau mărfurile) şi pentru aprovizionare; 2. Localitate unde se face o asemenea oprire. Sursa: DEX ’09 Sinonime: oprire, popas (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: escale (DEX ’09).
Cum se pronunță: escadron
ESCADRON, escadroane, substantiv neutru: Subunitate de cavalerie echivalentă cu o companie de infanterie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: escadron (DEX ’09).
Cum se pronunță: escadrilă
ESCADRILĂ, escadrile, substantiv feminin: Subunitate aeriană a forţelor militare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: escadrille (DEX ’09).
Cum se pronunță: escadră
ESCADRĂ, escadre, substantiv feminin: Mare unitate navală a forţelor militare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: escadre (DEX ’09).
Cum se pronunță: esaveraj
ESAVERAJ, esaverajuri, substantiv neutru: (la rugbi) Diferenţa dintre punctele înscrise şi cele pierdute. Sursa: DEX ’09 Etimologie: eseu (DEX ’09).
Cum se pronunță: erzaț
ERZAȚ, erzațuri, substantiv neutru: Produs calitativ inferior substituentului având cu acesta doar o asemănare aparentă; surogat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Ersatz (DEX ’09).
Cum se pronunță: eruptivism
ERUPTIVISM, substantiv neutru: Totalitate a fenomenelor legate de procesul de formare a rocilor eruptive. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: éruptivisme (DEX ’09).
Cum se pronunță: eruptiv
ERUPTIV, -Ă, eruptivi, -ve, adjectiv 1. (geol.) Care ţine de erupţii; care provine dintr-o erupţie; 2. (despre o boală) Care este însoţită de o erupţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: éruptif (DEX ’09).
