EREZIE, erezii, substantiv feminin 1. Doctrină sau credinţă religioasă născută ca opoziţie în sânul bisericii şi persecutată de aceasta; 2. (fig.) Neconcordanţă dintre percepţie şi realitate; viziune greşită. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) eres, (rar) necredință, (înv.) minciună (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: hérésie; limba latină: haeresis (DEX ’09).
E
Cum se pronunță: eretic
ERETIC, -Ă, eretici, -ce, I. adjectiv: Care propovăduieşte sau susţine o erezie; II. substantiv masculin și feminin: Adept al unei erezii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) schismatic, (pop.) necredincios, păgân, (înv. și reg.) spurcat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: hérétique; limba latină: haeretikos (DEX ’09).
Cum se pronunță: erete
ERETE, ereți, substantiv masculin: Pasăre sedentară răpitoare de talie medie, cu cioc scurt şi coroiat, cu gheare lungi şi aripi late; uliu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (ornit.) (reg.) gaie, (Olt. și Transilv.) uligaie, uliu, (reg.) cobăț, găinar, hărău, porumbar, (reg.) șoim de vară, șoimul ciocârliilor, șoimul rândunelelor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: eremit
EREMIT, eremiți, substantiv masculin (livr.) Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume, petrecându-şi viaţa în post şi rugăciuni; pustnic; sihastru; ascet; schimnic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: eremita; limba greacă: eremites (DEX ’09).
Cum se pronunță: ereditate
EREDITATE, eredități, substantiv feminin 1. Proprietate a materiei vii de a transmite urmaşilor caracteristicile sale morfologice, fiziologice şi biochimice; 2. (jur.) Transmitere a unei averi, moşii sau a unui titlu pe cale de moştenire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: hérédité; limba latină: hereditas, -atis (DEX ’09).
Cum se pronunță: ereditar
EREDITAR, -Ă, ereditari, -e, adjectiv 1. (despre particularităţi fizice sau psihice) Care este transmis prin ereditate; 2. Care este transmis prin moştenire; moştenit; strămoşesc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: congenital, înnăscut, moștenit, patrimonial (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: héréditaire; limba latină: hereditarius (DEX ’09).
Cum se pronunță: erector
ERECTOR, erectoare, substantiv neutru: Maşină folosită pentru ridicarea şi aşezarea unor piese grele. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: érecteur (DEX ’09).
Cum se pronunță: erecție
ERECȚIE, erecții, substantiv feminin: Schimbare a volumului unor ţesuturi sau organe (în special genitale) sub influenţa afluxului de sânge. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: érection; limba latină: erectio, -onis (DEX ’09).
Cum se pronunță: erect
ERECT, -Ă, erecți, -te, adjectiv: (despre tulpina unor plante) Care are poziţie verticală; ridicat în sus. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bot.) drept, vertical (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: erectus (DEX ’09).
Cum se pronunță: erbivor
ERBIVOR, erbivore, substantiv neutru (și adjectival) 1. (la plural) Ordin de mamifere care se hrănesc în special cu ierburi; 2. Animal din acest ordin. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) plantivor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: herbivore (DEX ’09).
