Cum se pronunță: epigraf

EPIGRAF, epigrafe, substantiv neutru 1. Citat scurt pus la începutul unei opere sau al unui capitol pentru a sublinia ideea principală a scrierii; moto; 2. (la grecii antici) Inscripţie pe faţada unei clădiri sau a unui monument. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épigraphe (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: epigon

EPIGON, epigoni, substantiv masculin: Succesor al unor predecesori iluştri (scriitori sau artişti), care imită fără spirit creator ideile şi metodele acestora. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: epigonus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: epifiză

EPIFIZĂ, epifize, substantiv feminin 1. Glandă endocrină situată în interiorul craniului; glandă pineală; 2. Extremitate lărgită şi spongioasă a unui os tubular. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épiphyse (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: enoriaș

ENORIAȘ, -Ă, enoriași, -e, substantiv masculin și feminin: Credincios care aparţine unei parohii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) (înv. și reg.) parohian, poporan (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: enorie + suf. -aş (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: eroic

EROIC, adverb: Cu eroism; cu multă dăruire. Sursa: DEX ’09 Sinonime: curajos (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: héroïque; limba latină: heroicus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: eroic II

EROIC, -Ă, eroici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de eroi; propriu eroilor; 2. (despre opere de artă) Care descrie faptele unor eroi; 3. Care vădeşte măreţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: vitejesc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: héroïque; limba latină: heroicus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: eroare

EROARE, erori, substantiv feminin: Încălcare inconştientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; greşeală; rătăcire; aberaţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: greșeală, gafă, vină (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: erreur; limba latină: error, -oris (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →