EXTRAȘCOLAR, extrașcolară (~i, ~e), adjectiv – Care este făcut în afara programului sau activității școlare. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “extra-” + “școlar”
E
Cum se pronunță: extras
EXTRAS, extrase, substantiv neutru – 1. Fragment scos dintr-o scriere, dintr-un document, proces-verbal, regulament sau lege. * În ~ reprodus parțial. 2. Articol dintr-o publicație comună (revistă, culegere) prezentat separat (sub formă de broșură). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din verbul “a extrage”
Cum se pronunță: extrapolare
EXTRAPOLARE, extrapolări, substantiv feminin – 1. Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi sau teorii de la un domeniu la altul. 2. mat. Determinare a valorii unei funcții pentru valori situate în afara universului de valori cunoscute. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din verbul “a extrapola”
Cum se pronunță: extraordinar
EXTRAORDINAR, extraordinară (~i, ~e), adjectiv (adesea adverbial) – 1. Care este neobișnuit; cu totul ieșit din comun; strașnic; amarnic; grozav. 2. Care se distinge prin anumite calități și suscită admirație. 3. (despre persoane) Care se deosebește vădit de toți ceilalți; înzestrat cu calități deosebite. 4. (despre evenimente, adunări etc.) Care nu a fost prevăzut din […]
Cum se pronunță: extralingvistic
EXTRALINGVISTIC, extralingvistică (~ci, ~ce), adjectiv – Care este situat în afara lingvisticii. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “extra-linguistique”
Cum se pronunță: extralegal
EXTRALEGAL, extralegală (~i, ~e), adjectiv – Care este în afara legii sau a legalității; care contravine legii sau legalității. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “extra-” + “legal”
Cum se pronunță: extragalactic
EXTRAGALACTIC, extragalactică (~ci, ~ce), adjectiv – Care ține de spațiul de dincolo de galaxia noastră; propriu altor galaxii decât cea solară. Radiație ~că. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “extragalactique”
Cum se pronunță: extrafin
EXTRAFIN, extrafină (~i, ~e), adjectiv – Care este foarte fin; de o finețe rară; superfin. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “extra-” + “fin”
Cum se pronunță: extractor
EXTRACTOR, extractoare, substantiv neutru – 1. Aparat pentru extragerea mierii din faguri. 2. Dispozitiv al unei arme de foc care extrage din teavă cartușul după împușcătură. 3. Instrument chirurgical folosit pentru extragerea corpurilor străine din organism. 4. tehn. Dispozitiv care accelerează și înlesnește demontarea agregatelor unor mașini. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba […]
Cum se pronunță: extractiv
EXTRACTIV, extractivă (~i, ~e), adjectiv – Care servește la extragerea unor substanțe. * Industrie ~ă = industrie de extragere a mineralelor. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “extractif”
